without warning

on March 26, 2011 in Oglinda

Unii au lacrimi de crocodil.
Eu, azi, am dat apă la șoareci.
Așa se zice, apă la șoareci, când plângi sincer. Mna. Eu crocodil nu-s.
Am ochii mari, nu mint, nu înșel. Văd lucrurile așa cum sunt ele, dar mărite, însă crocodil nu-s.
Apă la șoareci, când mă doare.
Azi m-a durut puțin. Din senin.

*

L-am găsit, când făceam curățenie. (Dau cu clor, din când în când, pe suflet, ca să am activitate.)
L-am găsit. Un pui de resentiment, ascuns într-un colț. Avea ochii mari. Speriat.
– Ce faci, mă, distrusule, nu trebuia să eliberezi locul?
– M-am pitit și n-am suflat. Unde să mă duc?

Am oftat, din toți rărunchii… Cum să uit?… Cum să înțeleg? Cum să… Hait! Iar întrebările alea, iar gânduri parazite

Am înjurat, cu of. Și-am plâns puțin.
Pe urmă, m-am uitat în oglindă.
Chiar arăt ca un șocâte.
Și-am zâmbit.

Acum îmi e mai bine. O luăm încet cu primăvara, și jonglăm printre astenii.

*

Scrisul cu roșu e link, evident. Are sens.

3 Responses to “without warning”

  1. Evergreen says:

    Acum mulți ani ascultam melodia asta pe repeat și boceam cu strigături. După care a rămas o melodie mișto…

    Nonette, să-ți fie bine!!!

  2. mi-a placut replica din dialog!

Leave a Reply