Jurnalul lui Manon.

Sfântul Nicolae a picat într-o zi lucrătoare.
Pretext numai bun pentru mine de a opri, random, lumea prin școală pentru a ura un sincer și nemeritat La mulți ani!
Oamenii ca mine, ciudățeii, solicită – intelectual. Când îmi prinzi șpilul, intri în convenție. Căci zâmbetul e garantat, plus lumina din ochi.
De Sfântul Nicolae doar trei au răspuns nu-i ziua mea. Și le-a luat cam trei secunde până când au zâmbit.
Ceilalți, prompt: La mulți ani și ție, Nicoletă! (m-au și pupat)
Cel mai mult s-a bucurat tata. E topit când îl sun și fac glume de astea. Topit. Ah ce-l iubesc.

*

Ete. Sfântul Ion pică taman azi, în zi nelucrătoare. Nu-s la școală, nu pot opri vreun Marian pe coridoare pentru a-i strânge mâna și a-i ura La mulți ani, John!

*

E periculos când oamenii se molipsesc de ghidușie.
Ceea ce faci tu altora, ți se face ție. (Doamne-ajută!)

DECI…. mă sună tata.
M-a luat direct.
- La mulți ani, Ionelă!
Pauză. Eu. De surprindere. O secundă. Râs. Bucurie. Text:
– La mulți ani, Ionele!
- Ce faci?
- Acum mă sculai, nu mai pot dormi noaptea și dorm ziua ca bampirii.
- Soră-ta ce face?
- Nu știu, cred că învață. Sau face nani. Bântuiam pe net, pe la cinci dimineața, amândouă.
- Auzi tată? Ia sun-o tu și pe Ioana a mică, să-i urezi.
- Bine, Ionuțe, o sun. Încă o dată, la mulți ani, pentru tine și pentru întreaga familie – plus că te iubesc.

Așa.
Deci pe Ioana a mikă o sunai și-mi luai de-o grijă.

Rămăserăți voi, ochișorii frunzăritori de jurnal.

Dragii mei Ioni, ne-Ioni, Ioane, ne-Ioane,
Sub pretextul ocaziei, vă urez din suflet
LA MULȚI ANI!

*
(Sunați-i și voi pe ai voștri, mai departe -și-o să mă credeți pe cuvânt când spun că zâmbetul face cald în inimă.)

București.
Piața Constituției.

1 ianuarie 2012.
Noul AN.

După jocurile de artificii, magnifice, lumea de pe stradă bea șampanie.

Ciocnim și noi.
Pentru noi.
Pentru voi.

De la Maria și de la mine, LA MULȚI ANI, DRAGILOR!

Ete cu ce dadurăm noi noroc:

Voiam să scriu de ieri.
Chiar dacă n-aveam ce să spun.
Dar văd în trafic refresh-uri și e ca și cum te-ar suna prietenii la telefon, să vadă ce faci, iar tu dai reject.
Unii sunt curioși să citească ce face nebuna de manon, ce i se mai întâmplă.
Alții mă iubesc, pur și simplu, simt io că le e dor.
Alții rezonează cu mine, că li se întâmplă la fel, și le pare rău de mine când plâng.
Categoria google nu se pune, dar o salut pentru că este.

Deci voiam să scriu de ieri.

Dar aș fi scris cu jumate de gură, și e nepoliticos față de cititorul prieten, care mă știe de logoreică.

- Să nu mă doară!
- Nu o să doară. Vă dau niște tequila.

…Iar seringa aia cu xilină părea mărișoară.
Jumătate din fața mea parcă era a altcuiva. Cu gură cu tot.

Io, fără gură, sunt moartă. Mă rog, aproape. Că mai am și ochii.
- Doamnă, dacă vă doare sau dacă vreți să-mi spuneți un banc, ridicați mâna stângă. Nu mișcați capul.
- Aș prefera să mormăi, că nu știu sigur care e stânga, în momentele de panică.

Dentistul e tânăr și frumos.
M-am născut prea devreme pentru bărbații mișto și dezirabili.
Dentistul e tânăr și frumos, iar clinica la care m-am dus eu cu măseluța bolnavă e scumpă.
La următorul tratament cu tequila voi presta muncă comunitară, nu-mi ajunge salariul.

Așa.

Deci cu toată gura scriu mult, după cum se vede.

Punctez pățania cu tava de friptură, ca să termin cu brief-ul.
Deci amenajai eu, aseară, o ditamai tavă cu friptură, ca să avem ce arunca la căței.
Am aragaz de secolul 25 și l-am pus pe butelie, că nu sunt gaze aci în bloc.
Butelia e pe moarte.
Deci planul era că o să pun tava în cuptorul Mariei.
M-am dus cu tava, țanțoșă, de parcă purtam mireasa la paradă, și când am vrut s-o bag în cuptorul Mariei, am realizat că e prea mare pentru aragazul ăla ghindă.
Scoate carnea și realiniaz-o în piticul de tavă Jena.
Tava Jena face poc în cuptor.
Scoate carnea, pune-o în vechea tavă și fugi cu ea la mine acasă.
Mersul nu mai era țanțoș, ci furișat.
I-am spus buteliei să facă un efort, că dacă mă lasă-n drum cu carnea medium rare, o s-o umplu cu gaz GPL, s-o umilesc.
Acum stau cu ochii pe flacără. E vie.
Sper să nu mă apuce miezul nopții prăjind carnea în tigaie… pe aragazul Mariei.

*

Dragii mei (ne)cunoscuți,
Vă îmbrățișez în stilul casei, suflet lipit de suflet.
Și vă doresc un 2012 minunat, cu muuulte zâmbete!

La mulți ani, cu sănătate!

Cu drag și mulțumiri pentru că, pur și simplu, sunteți,
Manon.

E o modă la noi în școală, pe la birouri.
Se fac cadouri și de ziua onomastică.
Frumoase inițiative.

Mă trezesc că la salariu trebuie să dau bani.
A fost ziua ălora cinci.
…Eu îi cunosc doar pe doi.

Azi mă agață Monica.
- Nona, i-am luat cadou decanului, e ziua lui.
- Măh. Nu mai dau niciun ban. Sunteți nebuni. Avem salarii jalnice. E Moș Nicolae, ia-i o ciocolată, o turtă dulce. Ete. Cumpărași o garderobă. Deci pușca mea.
- Da, măh, dar acum trei zile a fost ziua lui de naștere. Le-am cumulat. Dai?
- Dau. Ce dracu să fac, dau.
- Pentru Nico, dai?
- E onomastică?
- Da.
- Dau, că o iubesc.
- Pentru Ana dai?
- …Cine-i Ana?
- Hai… că ești ceva…
- E de naștere?
- Da.
- Dau. Mai sunt?
- Vedem.
- Nu “vedem”, Moni, nu “vedem”. Mie îmi spui clar, ca să știu dacă îmi rămân bani, din salariu, de un pachet de țigări. Am și io dreptul să mor din ceva, nu?

Frumoasă modă. Nepotrivite timpuri.

Ah.

Am uitat, uita-m-ar relele…
…Uitai să dau și eu un la mulți ani.

La mulți ani, Nicolai și Nicolete!

*

Pun o melodie veche, n-are legătură.
Voci mișto.
Mi-e dor.
Dau un dor, cui îl vrea.

Aș dansa vals pe asta -> Dance, dance, dance.

Să auzi cuvinte frumoase. Să simţi că ele sunt explodate din inimă.

Eşti frumoasă.

Eşti bună.

Eşti lumină.

Aperi şi protejezi.

Motivezi.

Lupţi.

Nu capitulezi nici când plângi amar a deznădejde.

Luminezi cotloane de suflet care suspină a penumbră.

Dai putere împărţind bunătate.

*

Azi e ziua ta.

Te iubesc şi sunt mândră că tu îmi eşti soră şi că eu îţi sunt mamă.

LA MULŢI ANI, MARIA!

Nona
Tata Oprișan
Wild
Butterfly♥
G.
Irina
Rodica
Vali
Evergreen
Aurelie
Fiorelinna
Monica
Julie

Pup fetele.

Mariile.

Pup toate fetele.

La mulţi ani!

Vă pup, sufleței copilăroși!

1. Pentru cititorul prieten

A-ha! Azi e ziua muncitori din toate țările, uniți-vă-n distracții!

Deci vă urez un Happy Unu Mai! … Și mai ȘI decât ăla de anul trecut!

Vă rog respectuos să nu lăsați gunoaie la locul faptei.
Ah, și să aveți grijă la căpușele de pădure, e sezonul lor. Le puteți evita așezându-le pe parbriz un pahar de plastic și rugându-le să dea maneaua mai încet, că doarme copilul.
…Pădurea e a tuturor, zic.

*

2. Pentru mine

Șezi!
Când durerile seacă iar lacrimile s-au evaporat, singurătatea se cristalizează și-ți devine scut de apărare.
Se fisurează, în timp, iar cioburile apasă pe suflet, a nevoie. De zâmbet cu ochi rotunzi și de îmbrățișare care taie respirația.
Nu te panica.
Ridică-te!
Nu cere nimic, oferă.
Zece oameni. Opt îți vor răspunde la zâmbet. Pe ceilalți doi, îmbrățișează-i tu.
Nu azi. Ziua de 1 mai – tu o sărbătorești pe 2.
Șezi!

Sunt la tata acasă. În Tg-Jiu e soare și miroase a copaci verzi, nu a beton. Am colindat magazinele SH, pentru că-mi plac hainele vintage. Sunt mai ieftine și mai de firmă.
Eu sunt cuminte și moale.

Vă doresc Sărbători Fericite, alături de cei scumpi și dragi vouă!

Vă pup cu dragul cel mare,

Manon.

Vă pup pe ochi. Pe ochii voştri cei frumoşi. Cei veseli, cei ghiduşi, cei înnoraţi, uneori.

Şi vă doresc tot ce-mi doresc şi mie:  zâmbet mult şi iubire împărtăşită.
Iubirea oamenilor, şi a Omului.

La mulţi ani, fetiţe, pentru voi, şi La mulţi ani, băieţi, pentru mamele voastre!

Iuhu!
Mă duc să mă fudulez prin şcoală, de ziua noastră.