Archive for the ‘Urări’ Category


Crăciun cu tata

on December 25, 2015 in Urări 1 Comment »

În drumul meu spre frigiderul pe care l-am tixit, ieri, cu hrană sănătoasă de la hipermarket care include, printre altele, iarbă de rucola și brânză dietetică – se află această pârdalnică farfuriuță plină moț cu jumări de clasa A.

Când tata vine în bucătărie, mă găsește cu gura plină de jumări, cu o furculiță înfiptă în rucola și cu lingurița-n castronelul cu brânză dietetică.
– Ce faci, Nona, mănânci sănătos?
– Da, tată (mint eu cu ochii-n jos)
Privind la laptele bătut din pahar, adaugă, plecând solemn:
– Nu vrei și-o țuică fiartă lângă laptele ăla degresat?
:-))))))))))))))
Crăciun Fericit, cu multe zâmbete alături de cei iubiți, dragii mei!

urări plagiate

on August 15, 2012 in Urări 4 Comments »

În sfânta tradiție, se cade să zic și io lamulțiani Mariilor și Mareanilor, numai că n-am inspirație, așa că-i plagiez mișelește pe nebunii ăia de la Kamikaze.
De ce?
De ce mă întrebi de ce?
Ca să ne râdem, de aia.

(tobe pe fundal, parrraram pam pam parrraram pam pam)

Să nu uităm să adresăm azi un călduros “La mulți ani, toate cele bune și cînd ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie!” numiților: Sfînta Maria, Marina, Merry, Marean, Jos Marinaru’, Nea Mărin!

Ok.
Recunosc.
De câteva ore râd, sanki, din senin, la cum au strecurat ei în urare “Jos Marinaru’ “.
MAXIM! 🙂

M-a sunat tata, de dimineaţă. (Menţionez că l-am nonit de tot.)
M-a sunat tata, deci.
Cu vocea pusă la papion.
– Alooo? Nona?
– Chiar ea, domnule.
– La mulţi ani, Eleno!!!
Am pufnit decent într-un mic chicot, şi m-am repliat, demnă:
– La mulţi ani, Costică!

Tata râde cu poftă. Are tot soarele – lumină, în voce.

Aşadar.

Preiau ştafeta, acum la amurg, şi zic, tardivdarmaibinedecâtdeloc:

La mulţi ani, Elene şi Constantini, chiar daca, mai ales, nu vă numiţi aşa! :- P

Sfântul Nicolae a picat într-o zi lucrătoare.
Pretext numai bun pentru mine de a opri, random, lumea prin școală pentru a ura un sincer și nemeritat La mulți ani!
Oamenii ca mine, ciudățeii, solicită – intelectual. Când îmi prinzi șpilul, intri în convenție. Căci zâmbetul e garantat, plus lumina din ochi.
De Sfântul Nicolae doar trei au răspuns nu-i ziua mea. Și le-a luat cam trei secunde până când au zâmbit.
Ceilalți, prompt: La mulți ani și ție, Nicoletă! (m-au și pupat)
Cel mai mult s-a bucurat tata. E topit când îl sun și fac glume de astea. Topit. Ah ce-l iubesc.

*

Ete. Sfântul Ion pică taman azi, în zi nelucrătoare. Nu-s la școală, nu pot opri vreun Marian pe coridoare pentru a-i strânge mâna și a-i ura La mulți ani, John!

*

E periculos când oamenii se molipsesc de ghidușie.
Ceea ce faci tu altora, ți se face ție. (Doamne-ajută!)

DECI…. mă sună tata.
M-a luat direct.
– La mulți ani, Ionelă!
Pauză. Eu. De surprindere. O secundă. Râs. Bucurie. Text:
– 🙂 La mulți ani, Ionele!
– Ce faci?
– Acum mă sculai, nu mai pot dormi noaptea și dorm ziua ca bampirii.
– Soră-ta ce face?
– Nu știu, cred că învață. Sau face nani. Bântuiam pe net, pe la cinci dimineața, amândouă.
– Auzi tată? Ia sun-o tu și pe Ioana a mică, să-i urezi.
– Bine, Ionuțe, o sun. Încă o dată, la mulți ani, pentru tine și pentru întreaga familie – plus că te iubesc
.

Așa.
Deci pe Ioana a mikă o sunai și-mi luai de-o grijă.

Rămăserăți voi, ochișorii frunzăritori de jurnal.

Dragii mei Ioni, ne-Ioni, Ioane, ne-Ioane,
Sub pretextul ocaziei, vă urez din suflet
LA MULȚI ANI! 🙂

*
(Sunați-i și voi pe ai voștri, mai departe -și-o să mă credeți pe cuvânt când spun că zâmbetul face cald în inimă.) 😉

LA MULȚI ANI!

on January 1, 2012 in Urări 6 Comments »

București.
Piața Constituției.

1 ianuarie 2012.
Noul AN.

După jocurile de artificii, magnifice, lumea de pe stradă bea șampanie.

Ciocnim și noi.
Pentru noi.
Pentru voi.

De la Maria și de la mine, LA MULȚI ANI, DRAGILOR!

Ete cu ce dadurăm noi noroc:

logoree

on December 31, 2011 in Oglinda, Urări 19 Comments »

Voiam să scriu de ieri.
Chiar dacă n-aveam ce să spun.
Dar văd în trafic refresh-uri și e ca și cum te-ar suna prietenii la telefon, să vadă ce faci, iar tu dai reject.
Unii sunt curioși să citească ce face nebuna de manon, ce i se mai întâmplă.
Alții mă iubesc, pur și simplu, simt io că le e dor.
Alții rezonează cu mine, că li se întâmplă la fel, și le pare rău de mine când plâng.
Categoria google nu se pune, dar o salut pentru că este.

Deci voiam să scriu de ieri.

Dar aș fi scris cu jumate de gură, și e nepoliticos față de cititorul prieten, care mă știe de logoreică.

Să nu mă doară!
– Nu o să doară. Vă dau niște tequila.

…Iar seringa aia cu xilină părea mărișoară.
Jumătate din fața mea parcă era a altcuiva. Cu gură cu tot.

Io, fără gură, sunt moartă. Mă rog, aproape. Că mai am și ochii.
– Doamnă, dacă vă doare sau dacă vreți să-mi spuneți un banc, ridicați mâna stângă. Nu mișcați capul.
– Aș prefera să mormăi, că nu știu sigur care e stânga, în momentele de panică.

Dentistul e tânăr și frumos.
M-am născut prea devreme pentru bărbații mișto și dezirabili.
Dentistul e tânăr și frumos, iar clinica la care m-am dus eu cu măseluța bolnavă e scumpă.
La următorul tratament cu tequila voi presta muncă comunitară, nu-mi ajunge salariul.

Așa.

Deci cu toată gura scriu mult, după cum se vede.

Punctez pățania cu tava de friptură, ca să termin cu brief-ul.
Deci amenajai eu, aseară, o ditamai tavă cu friptură, ca să avem ce arunca la căței.
Am aragaz de secolul 25 și l-am pus pe butelie, că nu sunt gaze aci în bloc.
Butelia e pe moarte.
Deci planul era că o să pun tava în cuptorul Mariei.
M-am dus cu tava, țanțoșă, de parcă purtam mireasa la paradă, și când am vrut s-o bag în cuptorul Mariei, am realizat că e prea mare pentru aragazul ăla ghindă.
Scoate carnea și realiniaz-o în piticul de tavă Jena.
Tava Jena face poc în cuptor.
Scoate carnea, pune-o în vechea tavă și fugi cu ea la mine acasă.
Mersul nu mai era țanțoș, ci furișat.
I-am spus buteliei să facă un efort, că dacă mă lasă-n drum cu carnea medium rare, o s-o umplu cu gaz GPL, s-o umilesc.
Acum stau cu ochii pe flacără. E vie.
Sper să nu mă apuce miezul nopții prăjind carnea în tigaie… pe aragazul Mariei.

*

Dragii mei (ne)cunoscuți,
Vă îmbrățișez în stilul casei, suflet lipit de suflet.
Și vă doresc un 2012 minunat, cu muuulte zâmbete!

La mulți ani, cu sănătate!

Cu drag și mulțumiri pentru că, pur și simplu, sunteți,
Manon.

Da. Dau tot.

on December 7, 2011 in Oglinda, Urări 6 Comments »

E o modă la noi în școală, pe la birouri.
Se fac cadouri și de ziua onomastică.
Frumoase inițiative.

Mă trezesc că la salariu trebuie să dau bani.
A fost ziua ălora cinci.
…Eu îi cunosc doar pe doi.

Azi mă agață Monica.
– Nona, i-am luat cadou decanului, e ziua lui.
– Măh. Nu mai dau niciun ban. Sunteți nebuni. Avem salarii jalnice. E Moș Nicolae, ia-i o ciocolată, o turtă dulce. Ete. Cumpărași o garderobă. Deci pușca mea.
– Da, măh, dar acum trei zile a fost ziua lui de naștere. Le-am cumulat. Dai?
– Dau. Ce dracu să fac, dau.
– Pentru Nico, dai?
– E onomastică?
– Da.
– Dau, că o iubesc.
– Pentru Ana dai?
– …Cine-i Ana?
– Hai… că ești ceva…
– E de naștere?
– Da.
– Dau. Mai sunt?
– Vedem.
– Nu “vedem”, Moni, nu “vedem”. Mie îmi spui clar, ca să știu dacă îmi rămân bani, din salariu, de un pachet de țigări. Am și io dreptul să mor din ceva, nu?

Frumoasă modă. Nepotrivite timpuri.

Ah.

Am uitat, uita-m-ar relele…
…Uitai să dau și eu un la mulți ani.

La mulți ani, Nicolai și Nicolete! 🙂

*

Pun o melodie veche, n-are legătură.
Voci mișto.
Mi-e dor.
Dau un dor, cui îl vrea.

Aș dansa vals pe asta -> Dance, dance, dance.

Să auzi cuvinte frumoase. Să simţi că ele sunt explodate din inimă.

Eşti frumoasă.

Eşti bună.

Eşti lumină.

Aperi şi protejezi.

Motivezi.

Lupţi.

Nu capitulezi nici când plângi amar a deznădejde.

Luminezi cotloane de suflet care suspină a penumbră.

Dai putere împărţind bunătate.

*

Azi e ziua ta.

Te iubesc şi sunt mândră că tu îmi eşti soră şi că eu îţi sunt mamă.

LA MULŢI ANI, MARIA!

Nona
Tata Oprișan
Wild
Butterfly

G.
Irina
Rodica
Vali
E
vergreen
Aurelie
Fiorelinna
Monica
Julie


Smile!

on August 15, 2011 in Urări 8 Comments »

Pup fetele.

Mariile.

Pup toate fetele.

La mulţi ani!

Vă pup, sufleței copilăroși! 🙂