Archive for March 7th, 2011


Așteptam începerea spectacolului, și o văd pe aia mică defilând prin zonă cu o pungă.
- Ce ai acolo?
- Pogăcei. Vrei?
- Vreau, mulțumesc.

Și mănânc, și eu, și alții, rotunjimile alea de cocă. Alții, cu poftă. Eu, cu doamne-ajută-n gând.
- Măh,
zic, găluștile astea au chimen, iaik! Mi se înțepeniseră printre dinți semințele alea cărora le detest gustul.
Ceilalți mă ignoră, căci sunt prea ocupați cu savuratul gogoloaielor.

Mă uit la a mică. Îmi pare că ea ronțăie o sărățea.
…Și îmi iese din gură, fără să gândesc, asta:
- Aia are himen?
A mică pufnește în râs:  Ăăă… “himen”, Nona?

Într-o fracțiune de secundă îmi dau, în gând, un pumn în meclă, încerc o psihanaliză pentru a-mi explica de ce am pocit cuvântul, ba, chiar, îl și implor pe tata Freud să mă dumirească.
Nicio șansă.

Încerc s-o redresez (întrebându-mă, în paralel, dacă am loc să mă pitesc sub gradenă):
- Eei… “himen”… Am pronunțat “c”-ul în gând (și-n sinea mea, vaco, e un grup de litere, nu le poți despărți!)

A mică zâmbește, iar mie mi se pleoștesc urechile, ca la căței.

Refuz să analizez actul ratat, și nu  cer răspuns nici de la cititori…
… Căci, dacă aș fi în locul vostru, aș răspunde la fel.