Archive for June, 2005


Monolog

admin on June 24, 2005 in Oglinda 5 Comments »

Mi-am cumpărat un Motorola V3, negru. Arată beton.
Fericirea de a avea această bijuterie îmi e pusă la podea de faptul că nu mă sună nici dracu’…

…Parcă mai mult decât niciodată, de când l-am luat, simt cât sunt de singură.

E o nouă reclamă la televizor, la o prăjitură “muşuroi de cârtiţă”. Prăjitura expusă reda perfect culoarea şi granulaţia unui muşuroi, însă uitaţi-vă în ochii mei şi spuneţi-mi care idiot salivează la vederea unui pumn de pământ?

Sunt un spirit caustic şi amendez, de regulă, orice figurant care, deşi e timid fleaşcă, afişează o dezinvoltură penibilă…Cum e cazul de azi dimineaţa, când figurantul în cauză s-a nimerit să fiu eu.|
Mi-au pus ăştia salariul pe card. Mi-a sărit inima din loc de frică, doamne, cum bag io cardu în maşina aia, pe ce butoane apăs, io nu vreau card, în fine, frici şi spaime…
… După ce am ocolit cu grijă bancomatele vreo lună, de groază, m-am apropiat de un nene, într-o zi, şi l-am rugat să mă înveţe procesul…
Toate atacurile mele de panică, ce se manifestau, de regulă, noaptea, s-au dovedit nefondate. E simplu. Simplu ca bună ziua.

… Însă, de aici, saltul.
Azi dimineaţa, cu o uşoară emoţie, am scos nişte rămăşiţe de bani. Însă procesul merita filmat. Să fi văzut poziţie a corpului, relaxată, să fi văzut cum tastam, sigură pe mine şi uşor fudulă, butoanele…Ba, la urmă, sub privirea timida şi cercetătoare a tânărului care aştepta la rând, am scos chitanţa într-un fel profesionist, de parcă m-a născut mama cu mâna pe enter…
… M-am depărtat, râzând în sinea mea de imaginea preocupată şi “profesionistă” cu care am scos nişte bani…Şi mă întreb dacă aia din spatele meu au râs şi ei în sinea lor…
…Ca eu, dacă eram în locul lor, mă căcăm pe mine de râs.

Figuranţii din timiditate vor face deliciul publicului, cât o fi lumea, lume.

La intrare în staţia de metrou. Un outdoor, mare, la Viceroy. “Prima ţigara cu certificat de garanţie”. Fără să vreau, îmi amintesc că, în copilărie, circulau nişte zvonuri despre cum se fabricau ţigările Snagov la Tg-Jiu: într-o împuţeală desăvârşită. Pe banda aia cu tutun se duceau la mixat, alături de frunze, câte un kiloţel, câte un ciorap, şi alte mici suveniruri uitate de aia care se futeau prin secţie…
Mă belesc la outdoor şi am un fior plăcut la citire. Deci s-au eliminat ciorăpeii din producţie.
Însă mă roade imaginaţia. “Certificat de garanţie” înseamnă, pe lângă puritate, şi rezistenţa la şocuri sau la scufundare în lichid?
… Sau ca ţigara aia va trăi mai mult ca tine?
**
Aştept metroul şi privesc altă reclamă la ţigări, care are scris lângă poză:” Care este asemănarea dintre un aparat de fotografiat şi o ţigară?”
…Mă frământ io ce mă frământ şi nu găsesc alta asemănare decât asta: filmul.
Un film color, în cazul aparatului de fotografiat, un film alb-negru, în cazul ţigării. O poză de exterior, cu tine zâmbind, în cazul aparatului de fotografiat, o poză de interior, cu plămânii tăi bolnavi, în cazul ţigării.
…Nu mă pot gândi la alta asemănare, mi s-o fi blegit mie imaginaţia, de când am trecut la un pachet de tutun pe zi…

invers

Manon on June 2, 2005 in Sub lupă No Comments »

**
Am participat la un chef studenţesc, stând pe scaun ca la căminul cultural. Am plecat acasă îngrozită de felul în care înţeleg unii “distracţia”: băutura, băutura, băutura. Mixata 3 în 1, într-un singur pahar. Vodkă, vin şi cola.
Urlete, cică, de bucurie, urmate de stropirea cu suc a vecinilor nevinovaţi că au rămas treji.
Bărbaţii: dans din kur, dorit a se vedea lasciv, însă, din cauza dezechilibrării, prezentat ca o copulare canina.
Femeile: isterice, ţopăitoare, cu ochii duşi şi pupile dilatate.
Vome discrete pe la wc.
Combinări ad-hoc pe la colţuri, între oameni care nu se suporta când nu sunt băuţi.
Chiote şi iu-hu-uri timide.
După care, comă.
**
N-am făcut în viaţa mea o reclamă la televizor, din considerente care ţin de felul în care înţeleg eu să-mi fac profesia. De ceva timp, tatăl meu îmi reproşează din ce în ce mai mult că nu mă vede şi pe mine lumea din orăşelul meu la televizor.
… Astfel încât, e foarte probabil că, în curând, să fac o reclamă.
Ca pedeapsa independentă de voinţa mea, această reclamă va fi la singura băutură răcoritoare pe care o detest, pentru că are un gust naşpa, o consistenţa dubioasă de nu ştii dacă să o înghiţi direct sau să o mesteci, costa mult şi îţi dă diaree.