Jurnalul lui Manon.

E sâm-băă-tăă????

Oki, deci sap o gropiță, în pagina asta de jurnărel, să pitesc ceva în ea.

Pentru ai mei. Pentru cei ca mine.

Faceți-mi cu ochiul, la comentarii, când găsiți ce am pitit în gropiță și sst, da?

Vă iubesc.

…..dig..

…dig dig….

……………………………………………………………..>>>>>>>>>> (link) –> All for one and All for love

I laughed. I kindly smiled.
How thoughtful of him, to protect me, all this time, from his real appearance…

I saw the face and I feel eliberated.
…Finally.

So:

De la mine a început totul, io-s drăcușorul.
L-am smintit din înțelepciunea bătrâneții și pe tata.
Vorbim în coduri.

Azi.
- Nona, la ce oră te trezești mâine?
- Nu știu când mă culc și dacă. De ce, iubitule?
- Păi vreau să te sun ca să-ți spun… știi tu ce, că pe urmă uit.
- Aha!
- Pe la nouă dimineața e bine?
- Auzi, tată, mai bine te sun eu pe tine, mâine, ca să-ți reproșez că nu mi-ai telefonat. A? Vrei?

Tata are ochi albaștri de vis și un râs adorabil.
- Bine, tată, zice, sună-mă tu.

Mâine o să îi dau telefon:
- Auzi, tată, te-am sunat ca să-ți aduc aminte că trebuia să-mi zici lamulțiani, de dimineaţă.

Îmi transmite că mă iubeşte.

Ahh… prostule… Nici eu pe tine.

Eu scriu, în jurnal, despre ceea ce mă marchează.

Unii cititori vin aici din întâmplare.
Alții – vin pentru a mă întâlni pe mine.
Unii se caută pe ei.
Alții îi caută pe unii.

Și când – rar – ne întâlnim aici cu toții, nu mai pot scrie nimic.

Îmi hrănesc sufletul cu ce-mi aruncă, dincolo de rampă, copiii ăştia minunaţi. Un zâmbet, un hohot de râs pufnitor, o melancolie mai mult sau mai puţin lacrimogenă…

Mă mai gândesc, uneori, că-mi trece viaţa.  Pe urmă, uit de ea.

M-au căsăpit toate iubirile trecute, nu vreau nimic acum.

De-aia zic, îmi hrănesc sufletul cu teatru.

…Doar aşa pot să-mi usuc în beci resentimentele.

Sper că aţi înţeles, domnure, nu vreau să vă întâlnesc.

Am fost întotdeauna rezervă.

De aici mi se trage:

Nu știu mersul piticului, căci târâșul îmi face greață. Mă entuziasmează doar pasul ștrengarului, sau alergatul cu genunchii la piept suflet – probe pe cale de dispariție.

Nu sar pe trambulină să mă bag în ochi – dar stau cuminte în fața ei, cu brațele deschise, ca să nu aterizeze ceilalți în cap.

N-arunc cu greutăți, din principiu.

Uneori trebuie să trec printre pericole – ca biscuitele în dungă, să sar peste capră – în loc s-o lămuresc, să fac demonstrații pe bârna din ochii mei…

Nu sunt bună la paralele și nu-mi iese statul în cumpănă.

Iau startul prea târziu și ajung la finish prea devreme.

Detest coarda, mai bine sar la groapă.

*

Fac pod – nu din picioare, ci din inimă.

Și… nu-mi pun niciodată mască la ora de scrimă.

Dear Shane,

Please help me, I need to understand someone’s behavioral profile.

File number: 90036891

Subject name: sad אוֹנֵן

.

Follow the Instructions bellow:

1. Select Sentences.
2. Copy and
3. Paste:

“Fucking with your mind!”,
“It feels good to be bad!”,
“Don’t want to get old and pathetic.”,
“You blew my mind, now blow me…”

4. Analyze sentences.
5. Diagnose and send me the results.
6. Erase sentences and empty the Recycle Bin (make it look like an accident, the poor dude is already doomed).
7. Burn this letter.

Thank you.
F.G.

______________________

Dear F.G.,
It’s done.

This fellow has the U.I.T. values as his top three attitudes.
The Utilitarian value shows a passion for getting results and making money.
The Individualistic is a desire for power and control – one who is a natural leader and is driven to succeed.
The Theoretical is a passion for learning and gaining knowledge for the sake of knowledge.

But unfortunately the poor man suffers from mental progeria syndrome… Furthermore, his heart is completely shattered…
He was born old and pathetic.

Conclusion: the subject is nearly perfect, as a human being.

Please ask this sad person: Does being screwed up emotionally excuse being a jerk?

Greetings.
Shane.

Azi am citit ASTA.

Şi aş vrea să mai spun ceva. Se numeşte StatCounter. E invizibil, în jurnalul lui Manon.

Back it up, pe Repeat.

X

X

X