Archive for September, 2012


(non)sens unic

Manon on September 18, 2012 in SdB 2 Comments »

Un el şi-o ea stau unul lângă altul.
El priveşte-n jos.
Ea priveşte-n sus.

- Încă mai eşti îndrăgostită de mine?
- Am fost îndrăgostită de tine din clipa în care m-am născut. Dumnezeu s-a uitat în jos, la mine, şi mi-a spus: “Pe cine iubeşti, tu, gâlmă mică?”. Eu i-am răspuns: “Pe băiatul ACELA”.  / “Păi băiatul acela nu există, măi, prostuţo…” / “Atunci CREEAZĂ-L!” …Şi aşa ai apărut tu. :-)
- … :-)
- Apoi noi am crescut, iar Dumnezeu s-a luat cu treburi şi te-a însurat cu alta, din greşeală.
- … :-(

Un el şi-o ea stau unul lângă altul.
Amândoi privesc în sus.
- Auzi, zice el visător, tu crezi că acum Dumnezeu e luat cu alte treburi?
- Nu. Cred că e cu ochii pe noi.

Un el şi-o ea stau unul lângă altul.
El priveşte-n sus.

Ea priveşte-n jos.

magnificent

Manon on September 5, 2012 in Sub lupă 1 Comment »

Suntem un popor magnific. Nu vrem să ne luăm capră, că e costisitor. O privim cu jind, când aparţine vecinului. Dacă vecinul, prin absurd, vrea să ne-o dăruiască, ne apucă, brusc, junghiul.
A dracului naţie magnifică.

*

Aşa. Deci în spatele intrării de la biroul meu zace, de câteva zile, o grămadă de lemne – un decor decedat.
Nimeni nu a aruncat lemnele acolo, nimeni nu ştie nimic, toată lumea ştie că mă supăr dacă se mai aruncă acolo gunoaie.

Azi i-am întrebat pe cei de la teatru, măh, lemnele sunt ale voastre? / Nu.
Şi pe cei de la film, măh, scenografa voastră face iar depozit unde nu trebuie? / Nu-s lemnele noastre.

Boon.
Să le mărit, zic.
Îl sun pe nea Vasile, e al nostru, de la teatru.
- Hai să îţi arăt ceva. Lemnele-s ale lui dumnezeu, le-o fi uitat acolo, ia-le tu, să faci focul cu ele. Le iei?
- Le iau.
- Aşa. Te rog să mă descotoroseşti de ele până mâine, mă seacă.
- Le iau.

Fantastic ce repede zboară veştile prin zonă când mă activez eu…

Intru în şcoală, şi mă interpelează ăia de la film.
- Ai aflat ale cui sunt lemnele alea?
- Da. Ale Sfântului Duh. I le dau lui Nea Vasile, să le pună pe foc.
- Ah. Mai bine dă-i-le şoferului nostru, că şi el are sobă.
- Îu. Uite cum facem. Nea Vasile e al nostru, îi dau şi lui, şi şoferului, dacă are nevoie.

Îl sun pe Vasile.
- Se făcu coadă la lemne. Te superi dacă ia din ele şi şoferu’?
- Nu.

Îl sun pe şofer.
- Băh, vrei lemnele alea? Le împarţi cu Vasile, că lui i le arătai primul. Căraţi-le dreq de acolo.
- Vreau lemne, cum să nu vreau? Dar să le care Vasile.
- Să mori tu?
- …Şi i le duc eu acasă cu maşina.
- Bon.

Urc trei etaje, îl găsesc pe Vasile.
- Auzi la şofer, să le cari tu, şi ţi le duce el acasă.
- Nu. N-am bani să-i dau pe benzină, cinci sute de mii.
- Bă voi sunteţi nebuni? Ăla îţi ia bani?
- Păi benzina nu costă?

Fug jos, trei etaje, să îl caut pe şofer. Şoferul stă cu electricianul la cafea.
- Bă te omor cu bătaia. Mă faceţi să alerg de nebună? Îi iei bani pe benzină lui Vasile?
- Cum să-i iau bani pe benzină?
- Bine. Stai să-l sun pe Vasile
.
Electricianul se bagă în vorbă:
- Nona, nu îi dăm lemne şi lui Relu tâmplarul? Le taie el frumos, chestii.
- Băi ăl mic. Acolo nu-i un vagon de lemne, ce dreq să-i mai dăm şi ăluia?
- A, da. Oricum nu le poate folosi, că-s strâmbe.
- Stai să-l sun pe Vasile, că îmi creşte tensiunea.

Şi am, aşa, o mică premoniţie că rămân cu lemnele pe cap.

- Alo, Nea Vasile, şoferul a zis că nu îţi ia bani pe benzină. Căraţi dreq lemnele alea de acolo că am slăbit, în ora asta de când alerg, trei kile.
- Lasă-l Nona, să le ia el.

Eu, tablou.

- Adică nu le mai vrei?
- Prea mare daraua.
- Păi ăluia îi e lene să le ia de acolo…

*

Suntem un popor magnific.

Mâine fac, în cinstea lui, un foc de tabără.

©Court Métrage

- Dacă îmi mai dai buzz o singură dată te gușoi de gât!
-Stai mă Nona, că am o problemă gravă și vreau să mă ajuți.
- Ia. Lovește-mă.
- Deci m-a întrebat ăla ce formă are puța mea și dacă are moțul în jos sau în sus.
- Maică precistă. Auzi la ea, “problemă gravă“. Ete problemă gravă: ești ditamai femeia și spui că ai “puță”. Tu ai păsărică.
- Așa-i zic eu, să nu sune vulgar.
-Gizăs. Sper că nu vrei să te examinez eu. Cu ce vrei să te luminez?
- Păi aia. De ce m-a întrebat de formă și de moț.
- Te-a întrebat pentru că, foarte probabil, se pregătește psihic să te pupe la puță; și verifică omul, în prealabil, locul – ca nu cumva acolo să găsească un cocoșel care să-i sperie balaurul.
- Faci mișto.
- D’oh. Alternativa era să-ți bag un citat din Hegel, dar problemele voastre graaaaveee îi bat la cur pe toți filosofii. Spune-i că-i rotundă și că are cheiță în formă de lăcățel. Foarte probabil ca balaurul ăla să aibă dimensiuni de gușter anemiat.