Archive for March 15th, 2011


Azi am fost la shopping.

*

- N-am!
- Cum adică n-ai?
- Am, dar dacă o dau, mi-o strică ăștia!

Recunoașteți, desigur, formula de mai sus. Meseriașul român nu împrumută colegilor sculele insituției. Și le asumă. Devin bunuri personale.
Sunt ale lui.

*
Trebuia să se monteze pe perete o oglindă enormă. Zace acum, săraca, rezemată trist de zid, fisurată pe diagonală.
- S-a spart, doamnă.
- Înțeleg. Deși am precizat că e grea și că trebuie să fie asigurată pe spate, s-a spart.  S-a supărat și s-a dat singură de pământ, a protest. Propun să îi scurtăm suferința și să o tăiem în bucăți mai mici, pentru mesele de machiaj. Știe cineva să taie oglinzi?
- Da.
- Perfect.
- N-are diamant.
- Să împrumute.
- N-are nimeni, și cine are, nu-l dă. Că cică i s-a furat.
- Aha…

*
- Dă-ne, măh, și nouă, o cheie, că nu putem desface decorul, e priponit cu șuruburi.
- N-am decât una.
- Gizăs… Auzi, dar unde e patentul meu?
- E la mine, l-am luat din greșeală.
- A. Din greșeală. În chineză se numește cleptomanie
.

*
- Poți să-mi dai și mie șurubelnița electrică, să monteze copiii mai repede podeaua?
- Nu merge.
- Păi ieri mergea.
- Nu mai e bună, “mi-a” stricat-o ăia.

*

M-am enervat. Am protestat în gând.
…Așa că azi am fost la shopping. La bricolaj.
Șurubelniță electrică, diamant, chei de strâns și desfăcut piulițe…

- Alo, tată?
- Da, tată…
- Am cumpărat pentru Studio șurubelniță electrică, și nu înțeleg care dracu e “mandrina”…
- Păi de ce ai cumpărat, tată? Am, acasă, două.
- Da… De parcă mi le-ai fi dat, dacă ți le ceream…

…Și tata e meseriaș. Are casa plină de scule. Nu dă nimic.

*

Măăi… Îmi trece prin minte un gând drăcos, pe care îl priponesc în jurnal ca mărturisire păcătoasă…
Mi-ar plăcea ca mâine (hihihi!)… Să mă flutur prin ateliere, fudulă, cu sculele la teșcherea…
…Și să spun, absolut niznai:
- Am luat scule. Cine are nevoie… SĂ ÎȘI CUMPERE!

Deci azi am fost la shopping și manifest un sentiment de zgârceală, ca fiică de meseriaș ce mă aflu… ;-)