mântuirea

on March 18, 2011 in Oglinda

Când e bosumflat, îmi zice doamna directoare. Când e vesel – Nonuța.

Recuziterul cel hâtru avea un bilețel, pe masa lui. Notase pe el ce i-am zis eu. Să țină minte.
Am scris aici ce mi-ai zis de m-am supărat.
– Ia.

– “Nu știi nici tu ce ai”.
– Ziceam de garnitura de scenă. Ai 9 materiale, ți-am cerut o sufită și tu mi le-ai deșirat pe toate. Ești un om organizat, n-ar fi trebuit să scoți din raft ce ți-am cerut, direct?
– Corect.
– Ia.
Alta.
“Ești mic, azi.”
– Eram pe platforme, păreai scundac. Dar ce-ți veni cu bilețelul?
– Păi când te supăr, tu îmi zici
” Dragule, vezi că îți pun un X”. …Tu de ce îmi pui cruci?
– Ca să fiu simpatică și să și pricepi admonestarea, în același timp. Dar socoteala e simplă. Tu scrii bilețele pe hârtie, eu pun cruci în gând, și uit. La final, cine vă dă primele?

– Tu.
– Zic, deci, să aruncăm bilețelul.
– Da, doamna directoare.
– Și iartă-mă dacă te-am supărat.
– Bine, Nonuța.

One Response to “mântuirea”

  1. dada says:

    ce draguuutz !!! 🙂

Leave a Reply