gaura iadului

on March 13, 2011 in Sub lupă

M-am înțelepțit, fi-mi-ar bătrănețea de râs!

Uite, să dau un exemplu:
Să luăm, de pildă, acest șarpe de om…
Sexul: Femel.
Ca apariție: Fugiți!
Cacaracter: Iadul, cu tăciuni, fitile și bombe artizanale.

Boon.

Mărturisire amară: N-am întâlnit în viața mea atâta urâțenie fizică perfect combinată cu răul cel mai pur. …Spoite cu o mieuneală cvasi-guduroasă.

Prima dată nu știam de ce mi se îndoaie ficatul.

A doua oară mi-a dat-o la ficat. Urât. Apoi, dându-și seama că a greșit flagrant, și-a cerut scuze, sec.

Îmi pare rău s-o spun, dar în momentul ăla am avut în minte o imagine cu mine și cu reptila. În care. O împușc. În gură. Scurt.

…Dar, după umilința gravă, după scuzele cele seci… Am zâmbit.

Căci.

Am realizat că nu pot fi altfel decât bună, cu maleficii.

…M-am înțelepțit, fi-mi-ar bătrănețea de plâns! 🙁

6 Responses to “gaura iadului”

  1. Evergreen says:

    Reptila. Mor de ras. Nonette, de astia tre’ sa ne ferim. Hales ficati si la micul dejun si la pranz si la cina. Si ragaie zgomotos apoi.

    :*

  2. Dara says:

    Ah, am întâlnit şi eu aşa ceva. Înainte de Crăciun m-a lovit. I-am zâmbit… şi acum o ţin aproape. Ca măsură de precauţie. Partea funny este că ea chiar îşi închipuie că m-a “adormit”!

  3. Robin Hood says:

    Cu dragoste reduci reptila la stadiul de rama care se ascunde in pamant……Te iubesc Soare!

Leave a Reply to Evergreen