Simt să scriu despre asta şi nu vreau să citiţi, însă mi-aş dori să aveţi idee; aşa că nu tastez litere, ci transmit gânduri.
Acest articol este invizibil. El se află în hardul inaccesibil al computerului nonaM.
***
Am publicat, ieri, System Error
Eu, cea care scrie nefiind scriitoare, eu, criticul meu number1, zic, despre System Error: Mi-e cel mai drag articol pe care l-am scris vreodată. Rotund, ermetic, perfect. Cutia care-o adăposteşte şi pe Pandora, însăşi.
Oamenii, îmi ziceam ieri, se vor speria de limbajul care pare de neînţeles şi vor citi pe diagonală.
…Speram în taină să nu fie aşa.
Am, la această postare, doar trei comentarii.
Am prevăzut asta. Am prevăzut şi reacţiile voastre, la citirea articolului, care vor rămâne, multe, nemărturisite.
Exclud categoria de imbecili care aterizează aici din greşeală. Eu nu scriu pentru toţi.
Unii dintre voi (cu care am vorbit şi pe messenger) au deschis jurnalul şi au văzut o imagine de ansamblu cu chestii tehnice şi cuvinte de programare. Urmarea? Activat instinctiv, subconştientul scoate din mânecă prima voastră experienţă cu computerul, în care toate lucrurile păreau mistere de nepătruns, engleza elementară părea chineză, iar datul unui click stârnea o frică nebună, doamne, o să învăţ vreodată să îmi fac din calculator, prieten?
În concluzie, vă apucaţi să parcurgeţi textul fără să daţi atenţie la detalii, convinşi că sunt chestii care vă depăşesc şi care par înşirate acolo doar pentru a umple o pagină, că Manon e altfel şi e cool, în felul ei...
Alţii, uşor miraţi, au trecut cu privirea pe fiecare frază şi au înţeles frântura, Manon azi nu poate să scrie, pentru că este în aceeaşi avarie, de o săptămână, deci azi i s-a ars şi beculeţul roşu. Corect. Aşa este.
O singură persoană a înţeles tot. …Pentru că ştia de dinainte istoria. Nu, nu eşti tu ne-dragule, este Irina, colega mea.
Iar eu simt nevoia să explic, la întunericul eterului, de ce iubesc acest articol mai mult decât întreg jurnalul la un loc.
În el se află Manon, lovită atât de crunt, încât nu poate scrie, căci dacă încearcă s-o facă, va trebui să înjure sau să fie cinică. Iar gura ei e mută.
În articol se află şi El, fostul soare.
În articol vă aflaţi şi voi, cititorii, de care mă agăţ eu ca să uit de mine, acolo e încercarea mea disperată de a scrie totuşi ceva, şi neputinţa de a o face.
M-am documentat ieri, trei ore, bântuind prin limbaj de computadorişti, ca să găsesc exact ceea ce-mi defineşte stările.
Am vrut să pun emoţii în altfel de limbaj. N-am prezentat poza, ci ADN-ul.
Nimic, în articol, nu e random, deşi pare. Cuvintele sunt de programare, însă fiecare e ales cu grijă, pentru că reprezintă funcţiile vitale care cedează. Este engleză simplă. Fraze eliptice care concentrează sentimente, cădere, chin.
Iubesc acest articol rotund, scris în altă limbă, şi citindu-l la infinit m-am calmat ca atunci când mă consiliază prietenii, în dramă.
De aceea nu voiam să las lucrurile aşa, de aceea am vrut să scriu despre asta.
Mă pot lovi programatorii, oamenii, însă, nu.
Reciteşte System Error şi nu-l comenta, ţi-am dat cheia să deschizi cutia. Cuvânt cu cuvânt.
Nimic nu e la întâmplare. E doar un cod. Care, descifrat, e simplu de înţeles.
Şi am scris, azi, acest articol invizibil, doar ca să spun că Manon e o tâmpită îndrăgostită de un pătrat ermetic, pe care tot ea l-a construit, în minte.
Ieri, Manon, a fost ca un inginer. …Ocazie cu care a înţeles, în sfârşit, semantica.
Esti geniala, stii ca m-am gandit la chestia asta, doar am fost avertizat ca trebuie sa mai citesc si printre randuri, tii minte?
Dar mi-am zis apoi, maaaa piticule trezeste-te, nu-i nici un limbaj secret stai potolit si nu zice nimic altfel risti sa te arate lumea cu deshtu ca nu stii nica in ale calculatoarelor :))).
P.S. Esti geniala, ups am mai spus asta 🙂
Tu stii ce m-a impresionat pe mine la maxim? Faptul ca oamenii care au intrat pe messenger si mi-au spus ca nu inteleg, voiau sa inteleaga.
Imi zicea o fetita:Tu scrii pe intelesul meu, acum nu inteleg, si as vrea…
De aia am scris azi.
E ca in viata: nu stii codul, nu te poti raporta la nimic. …Vorba danutei, aseara, “numai programatorii vor pricepe”.
Te pupa mami, al mic.
:)) ha,ha,ha ce tare, te-ai documentat nu gluma!
La greu! Ca sa ascund mai bine si sa dea impresia de chestie de programare…Da daca ma napadirati pe mes, cu nasucu ala al vostru care simte…? Ce sa fac, pusei si addenda. 😉
Din pacate, e documentata la “greu”.
Numai ca uneori Restartul nu functioneaza fara un gust extrem de amar.
Da. Asa e. La greul ma-sii de viata…
Si da, asa e cu restartul. Bine insa ca mai am curent in baterie.
Off, m-ai prins cu explicația pentru postarea ta în cea mai proastă zi din an pentru mine. Îmi pare rău că aflu durere și la tine. Durere acută… Ceva s-a întâmplat de ai postat articolul tocmai acum, nu mai devreme. Sper să ne întâlnim să vorbim offline, zilele astea…
M-ai lovit direct in inima, las-o-ncolo pe a mea,e vindecabila.
Te caut neaparat sa imi spui ce e cu tine.
Manon, daca iti spun ca ieri mi s-a rupt sufletul citind “engleza simpla”… ma crezi? De cateva ori mouse-ul meu s-a dus spre “Leave a reply” si de tot atatea ori m-am oprit. Mi s-a parut nepotrivit sa te deranjez 🙂 Speram sa primesti gandurile mele de bine prin telepatie, nu prin cuvinte scrise….
Va iubesc pe voi atat de mult incat mi-e rusine ca nu mi se intampla si mie de bine, ca sa radem impreuna…Ma redresez io…Te pupa mami, ca am recitit ce mi-ai scris in pagina fara nume si-mi venea sa scriu comentarii la propriul jurnal, duamne…
Oricand ai nevoie de un zambet, iti imprumut unul de la mine. Si e doar imprumut pentru ca il vrea la fel de vesel inapoi… si asta inseamna ca si tu te vei inveseli, ca sa ai grija de el 😉 O sa fie bine… :*
Da, mama, sarumana. 😉
manon, unde esti? ca-mi e dor 🙂
adica ce vrei sa spui fumarel, ca astepti un articol vesel? ete, n-am. 😉
…atunci scrie ceva de dor si jale
eee, gasesti tu.. daca vrei. sunt prin jur, astept 😉
Sau ceva sa moara dusmanii…:)
Scrisei. Fugiti de vedeti.
eu am citit system error si am vrut sa zic ceva dar..nu am putut. m-am blocat si eu si pur si simplu nu am stiut ce sa zic..