surpraiz

on September 6, 2011 in Oglinda

Îi remarc pe cei trei tineri, de la depărtare.
Pe măsură ce se apropie de mine și le văd mai bine fețele, îmi confirm.
Sunt frumoși.

O fată și doi băieți.

Băiatul care stă în mijloc, subțire ca un fuior, are un tricou mulat, verde, și părul sculat-creastă, în cap.
N-apuc să mă întreb “când dracu i-a crescut creasta aia?” –căci văd cum el, prins de conversația cu fata, umblă cu mâna la puță.

…Uat dă fak?

Când tinerii ajung la doi metri de mine, mă opresc în fața lor.

Am o privire severă când mă adresez cocoșelului cu tricou verde:
– Regula numărul unu, tinere, când mergi pe stradă – și ți-o spun chiar dacă nu mă cunoști, deci, regula  numărul unu este să nu pui mâna la puță.

(Ceilalți doi încremenesc, el surâde respectuos.)

– Regula  numărul doi, tinere, este să o săruți pe doamna pe obraji – chiar dacă nu o cunoști.

(Ceilalți doi au rămas tot în poziția interzis. El, complice și zâmbitor, mă pupă pe obraji.)
– Așa.
(Și plec.) Te pup, Alex.
– Ceao, Nona.

*

Regula numărul trei e că am un dar de a-i băga în sperieți pe oamenii care nu mă cunosc… 😉


11 Responses to “surpraiz”

  1. doru says:

    In ceea ce priveste regula numarul unu, ma gandesc uneori ca unii barbati prefera sa mearga cu mainile in buzunar, de parca le-ar fi teama sa nu le dispara comoara.
    Inteleg, uneori, ca serpii sunt greu de dresat, si necesita supraveghere atenta, indeaproape.
    Si ar mai fi o posibilitate. La un fizic tunat, cu modificari de musculatura, bronz, si alte upgrade-uri, uneori directia este dublata si de comanda manuala.

    Zambetele mai tarziu, se aud tobe, urmeaza ceva serios:

    Pentru regula numarul doi, tot respectul, chiar o incurajez si adaug si o imbratisare.

    Iar in ceea ce priveste rule no.3, nu-i bai, unde da mama creste. Si e de preferat, pentru ca de obicei unde da tata, se umfla. Asa ca zi mersi, necunoscutule, ca te-ai intalnit cu cineva care te si pupa pe crestet dupa ce te arde cu drag. Succes in viata. Tocmai ai demonstrat ca esti vaccinat, daca ai rezistat la taifun.

    • Manon says:

      deci LOL, da? Da.
      (ma confuzeaza putin finalul comentariului tau, partea aia cu “necunoscutul”…
      nu se intelege din articol ca il cunosteam, de fapt? (e link pe nume)
      Ai? 😕

      • doru says:

        Tocmai pentru ca e prea cunoscut n-am mai pus ghilimelele, ca sa nu sune prea didactic si sa dau o tenta usor ironica, deci ti-am batut in struna. LAsa dictionaru’, ca n-ai nevoie.

        🙂 Pup. Hug. Hup.

      • doru says:

        Sa corectez? punem ghilimele si scris inclinat, italic? Imi pare rau de confuzare. Scuze, te rog.
        Trebuia sa sune complice, smecher, cool.

  2. Evergreen says:

    Hahah, imi imaginez fata lui Alex. Abia astept sa-i vaz creasta

  3. almanahe says:

    Tu “fluierând”, aşa, scrii, bucăţică cu bucăţică, istoria(cea în care e vorba despre sufleţel, dar şi pe cea cu mâini pe la puţulici :)))UNATC.

    Ce dor îmi faci!!!…

  4. almanahe says:

    nu de mâini pe puţulici…hihi…

Leave a Reply to doru