Deci decupam o inimioară roșie, în gând, ca s-o lipesc pe un bilet imaginar.
Doar că îmi tremura imaginea, din cauza gândurilor alandala. N-am sharf-ul bun, de vreo trei zile.
Așa.
I-am ciuntit inimii, ah, partea din dreapta-sus, pe urmă – ca să cică o îndrept- am tăiat prea mult și din stânga.
Am stricat forma aia de două semne de întrebare puse față la față. 
Arată ca un ștuț.
Lasă.
Bine că nu e februarie, paișpe.
…Căci dacă-aș fi lipit-o așa, pe bilețel, jos aș fi scris (cum altfel decât) evidentul:
I love you from the bottom of my spleen.
