Archive for September 22nd, 2011


știu că nu știi nimic

on September 22, 2011 in Oglinda Comments Off on știu că nu știi nimic

Știi tu.
Cum trebuie să.
Ce trebuie când.
Pregătești va fi-ul.
Ai totul programat.
Îți bate inima tare când mă lipești de pieptul tău, dar o ignori și îmi explici.

Știi tu.

Iar eu ascult cu luare-aminte.
Îmi bate inima tare, și sunt amuțită.
Așa o fi, cum zici.
Am obosit.
Mă uit în spate, trecutul.
Mă uit în față, nu văd nimic.
Să merg pe mâna ta, zic.
Gândesc, fugar, că viața, așa cum am trăit-o eu, m-a învățat că nu e bine să încerc să o calc pe cap. Căci vine bumerang și se izbește-n inimă, de-o face praf.
Gândesc, fugar, ce-ncerci să calci, și mă forțez să uit ce am gândit.

Ia să vedem, cum e de data asta, când îmi anihilez antenele, și mă las pe mâna ta.

Fac ochii mari, și murmur:
– Îmi stingi lumina. Sunt curioasă dacă fluturii se înmulțesc pe întuneric ca ciupercile, sau mor.
Și îmi răspunzi, zâmbind, cu siguranța aia că știi tu, va fi de bine:
…Poate că se extind.

Îmi încolțește-un gând fugar, alt gând fugar, ah, da, să se extindă; așa cum trupurile, când mor, se aluuungeeesc…
Dar tac și-mi îngrop gândul.
Să merg pe mâna ta, și să încerc altfel-ul, programarea la sentiment, stai deoparte-ul și ai răbdare-a.

*
Și iată, poc, cum ieri văd privirea de sticlă, aia care curentează.

Miroase-n aer a vag derizoriu, și-mi umblă-un fum de întrebare prin creier, dar nu doare.
Ce dracu se întâmplă aici?

*
Iar azi, întâmplător, îmi cad sub ochi niște cuvinte.

Iată:
A cugeta, atunci când ar trebui să simți, este tipic sufletelor fără aripi. (Honoré de Balzac)

Magistral.

Aspir cuvintele alea, am iar antene, și-mi (re)confirm că nu există întâmplare. Nu le-am găsit așa, într-o virtute spiralată a ne-coincidenței.
Citesc și recitesc fraza aceea, nu mai am fum în creier, doar o smerenie.
Căci însăși VIAȚA tocmai mi-a transmis: “Puiule, ai fost complice tăcut la împărțirea mea în bucățele, fugi și rămâi departe.”

*

Sunt oameni care sting lumina. Căci ei dețin adevărul definitiv, își programează destinul pe porții și se vând – pe bucățele de timp.

Nu e motiv de tristețe.

Ieși din locul întunecat.

Afară e soare.

Și mult spațiu pentru aripile tale.