sunt machedoancă…

on September 2, 2011 in Oglinda

…după mamă. Deci definitiv ștanțată așa.
Îmi mai circulă, prin vene, sânge de bulgar și de oltean sadea.

Dar focul îl am de la mama. Sânge de machedon.

Pun aici câteva melodii de suflet; când le ascult eu, cred că zâmbește și mama, de acolo, de după nori.

Mi-e dor de mama mea.

Uite, pentru ai mei, și pentru cei care vor să simtă sufletul de machedon:

La mushata armana

Primuvearã, Primuvearã (ignorati clipul, n-am găsit melodia în altă parte, și e preferata mea)

Ca him tu vreari

Dado, la Dado

*
Să vă iubiți părinții, căci din clipa în care ei nu mai sunt, golul rămas nu se umple cu nimic din lumea asta mare.

29 Responses to “sunt machedoancă…”

  1. julie says:

    Mami, imi place mult muzica machedoneasca!E calda si de suflet, chiar si cea vesela e tot asa..intima!Ii iubesc, sunt norocoasa..si te iubesc si pe tine, mami meu artist!Uoff…golul ala..e golul tau…un hup da copilul din mine,copilului trist din tine..:(

  2. doru says:

    Stii, cred ca mama ta nu doar zambeste cand asculti acum melodiile voastre de suflet, sunt sigur ca se si bucura pentru tine. Da, sunt nou pe aici, dar mi-e limpede ca ai o inima mare si esti un om intreg, frumos si cu multe multe calitati. Cu o mica gluma, as putea spune ca esti chiar supracalificata pentru rolul pe care ti-l joci cu maiestrie acum. Asa-i cand dai totul si arzi ca o flacara, iubind. Dar n-ai avut alta optiune, greierasul de pe umar ti-a fost credincios pana la capat.

    O imbratisare, mare, daca-mi permiti, de la mine, si un suras micutz, prietenos.

    Pup.

    • Manon says:

      Stii… As vrea sa-mi spui ce rol joc eu cu maiestrie pe aici.
      Pup.

      • doru says:

        Era o metafora. Eu sunt ne-artist, si probabil mai tre’ sa folosesc dictionarul. Pe aici= in viata pe care o ai, cea care esti acum, sub soare. Maiestrie= acuratetea trairilor, sinceritatea, participarea la propria viata, autenticitate. Rol=cuvantul are inteles complex, diferit pentru cei care nu urca pe scena, ca mine

        Imi pare rau ca schimb nuanta profund afectiva a paginii, cu lucruri ale mintii, nu am intentionat sa tulbur apa. Scuze.

        • Manon says:

          doru, tu… ori esti femeie, ori te-ai nascut perfect. ori esti extraterestru. ori esti inger. nu pari barbat. …in sensul ALA, pe care il vad eu zilnic.
          te rog sa imi insirui aici o lista de defecte majore pe care le ai, ca sa imi confirmi ca perfectiunea nu exista.

          *
          SI NU, NU il vanez pe doru ca sa iau de barbat, da!? (asta a fost cu mesaj direct pentru un … barbat anume, pe care il cheama… iaik.)

          • doru says:

            defecte: perfectionist, cu talente ingineresti (taman cum nu-ti plac tie), dar cu o familie plina de artisti si deci nu poti umbla cu mierea fara sa te lingi pe degete. Totusi, extrem de empatic, si cum tot ce e extrem nu e bun, a devenit defect in cazul meu. Oricum , intre inger si inginer e distanta de cateva litere, distanta care se adanceste atunci cand esti cam obosit si simti cum ti se usuca sufletul. Da, perfectiunea nu exista, si sunt dovada inca vie a acestui lucru. Sunt electronist (yaik), dar pasionat de butonareala, tind sa repar tot si pe toata lumea care mi iese in cale, (m-am domolit de ceva vreme sa mai fac asta), cu capul in nori, imi place muzica (sora solista la opera), dar nu am studiat desi as fi putut, plus ca am ureche muzicala, voce, etc.deci un lenesh notoriu. Imi place psihologia, am citit o gramada de lucrari despre inteligenta emotionala si relatii si sentimente si trairi si inima si spirit, dar inca schiopatez bine din cauza sensibilitatii excesive. Si da, iubesc prea mult, pe altii in loc sa ma iubesc pe mine. Femei, bineinteles, ca sunt straight, ca sa nu iasa interpretari. Si…nu am un fizic extraordinar, ci stau hainele pe mine ca pe umerash. Ajunge? 🙂
            Si capsuna de pe tort:
            Nu mai caut iubita, m-am resemnat. Dar speranta inca n-a murit, pentru ca ea a fost ultima in cutia Pandorei, plina cu celelalte necazuri. Deci tot necaz este. Si inca se zbate, in agonie.

  3. Mădălina says:

    Superbă muzică! Se lipește de suflet repede și definitiv!
    Se potrivește perfect cu sufletul tău, luminos și cald ca Soarele.
    Mulțumesc că ești aici și ne îmbogățești viețile. Te pup, Manon, ești superbă!

  4. PumpkineilA says:

    Preferata mea ramane Natalis (…cu ochi’a tai ca doaui steali…), cantata de Stelu Enache cu Ovidiu Lipan Tandarica. Te imbratisez!

  5. doru says:

    Mi-ar fi greu sa le uit. Pe langa situatiile hazlii, cu iz de tragic, sunt alaturari de cuvinte, fraze, personaje, intelesuri si sentimente…toate absolut geniale. E un cuvant modest, pentru ca as mai fi spus pe langa el si “inspirate”,”briliante”,”stralucite”, si chiar dementiale, cu intelesul de ras vecin cu crizele de epilepsie, in sens mai ptuin patologic, si mai mult divin, ludic. Modul cum te exprimi in scris (pentru ca in viata nu te-am intalnit pana acum din cate stiu, niciodata, desi mi-ar dori sa vad si cum joci pe scena sau in film) ma impresioneaza foarte placut, si imi aminteste de stiluri consacrate…vorbesc de Woody Allen,Caragiale,Dan Mihaescu, Vlad Musatescu…si of course,stilul Catavencu. Minte si inima, in acelasi pachet, o combinatie rara, letala, superba.

  6. George says:

    Te iubeeeesc >:d<

Leave a Reply to Manon