Archive for August 25th, 2010


Picture this:
Un drum sinuos, cu o panta abruptă.
Pe pantă, o mașină albă, înțepenită cu frâna de mână.
În spatele mașinii, o femeie.
…Care se forțează să o împingă la deal.

*

Picture this:
Deșert vast, soare cotropitor, dune șlefuite în valuri.
O corabie veche, pe jumătate înfiptă în nisip.
…Și o femeie ce cară apă – cu o găletușă – pe care o toarnă în praful setos, pentru a recrea oceanul.

***

Femeia aceea sunt eu.

…Iar în momentele în care îmi îngenunchiez orgoliul, știu că și mașina, și corabia – tot eu sunt.
Nu celălalt.

Status quo

on August 25, 2010 in Oglinda 24 Comments »

Dostoievski povestea că, doar cu puțin timp înainte de a i se declanșa criza de epilepsie, avea o senzație ciudată și clară că urma să trăiască o revelație. Cunoștea atât de bine procesul, încât avea timp să se așeze undeva, pentru a nu se accidenta, când lovea criza.
Își simțea, acut, creierul – cel lovit de furtuna electrică, și prevenea catastrofa.

*
Am un prieten, țintuit în căruciorul cu rotile. Mi-a spus că a învățat să asculte de corp și să interpreteze semnalele pe care acesta i le dă.
Își simte, acut, organismul, și-l ține sub control.

*
Eu nu am epilepsie, nu sunt nici imobilizată.
Am doar o inimă, bolnavă. Căreia îi lipsește, din copilărie, preaplinul de iubire – care să vină de la altcineva.
Îmi simt, acut, inima. Dar. Nu știu să previn. Nu știu să controlez.

Când inima asta bolnavă simte că are o revelație, n-a învățat să se așeze, așa că se face praf.
Iar când simte că bubuie de sentimente, nu știe să le controleze.

De aceea scriu. Uneori cuvintele spun prea puțin sau prea mult. …Atunci pun link-uri.

I hope you don’t mind that I put down in words.

***

Inima voastră e sub control? …Al cui?