Poza asta m-a rupt.
E completă.
Desăvârșită – în adevărul ei simplu și profund.
(dă click pe ea)
Archive for the ‘Retorice’ Category
©SMBC
Cel care îți face rău umple mai mult loc în amintirile tale, decât cel care îți face bine.
Cel care te ține la distanță e mai prezent și-ți umple sufletul mai mult decât cel care e lângă tine.
E. A dracu situație paradoxală.
Mai ales că.
Vorbim despre.
…Umpluturi.
Spongioase, parazitare și inutile.
Căci problema nu-i a ăluia.
Tu umpli.
Pentru a compensa lipsa de încredere în tine.
*
Golește balastul de surogate, puiule.
Ai o singură viață.
Ea trebuie, la modul ideal concret – să fie plină, nu umplută.
Ah, well…
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
El a uitat unde-i sunt ouăle, iar femeia nu mai așteaptă cavalerul, ci croiește dintr-o izmană, un zburător – să-l fluture pe lună plină.
Pe Romeo l-a înlocuit Gigi Durul Buză Moale, care are pe mușchi șapte kile de dinamită, iar fitilul prea mic. I-a trecut prin cap să se sinucidă, însă a preferat să-și ia motor; tot un cal, si ăla, și tot neviu.
Othelo e șofer de taxi cu trecut de pârnaie pe bază de tentativă de ștrangulare. Fute tot și-o omoară pe nevastă acasă că nu afumă mâncarea cum o făcea mă-sa, dar cel puțin nu mai e gelos, că e iuteș la mânie și nu vrea să se mai aplece după săpun la bahau.
Ulise e numai prin deplasări, că a prins gustul la sirene. Agață pe net suspinătoare complexate, le cere bani și dispare o perioadă offline, până când i se repară contuziile provocate de fusul Penelopei luate cu acte în regulă.
Hamlet, perfect masculin, frumos, inteligent, carismatic… a rămas tot gay, what a waste…
El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha s-a făcut inginer programator, iar în timpul liber freacă blogurile altora sau face astrograme. De sfrijit ce e, nu-l ia nimeni, pentru că pare prea delicat și debil.
Prințul Mîșkin, degenerat și rupt în cur, face paradă prin cafenele -cu bomboana de mentă-n gură și cu ochii după Lolite. Își poartă părul pe spate și viciul în ochi, cu prestanță de mătreață.
Don Juan are burtă, mercan și bani mulți. S-a consolat cu impotența și cumpără femeile doar pentru panoul de afișaj.
Am rămas fără eroi.
Ne consolăm, zilnic, cu câte-un Horea, Cloșca sau Crișan, doar pentru că le sună altfel numele, și dau bine pe roată.
Tiparul “eroului” de azi, în România asta veștejită, este perenul și dobitocul de Meșterul Manole.
…Cu studii superioare sau titel de camion, acest bărbat face ce știe de pe vremea legendei:
Trăiește relația de cuplu doar în imaginație și, sub pretextul independenței sau al poruncilor de sus - o transformă pe biata femeie, nu în cărămidă zidită, ci în piesă de mobilier invizibilă.
…Ca să aibă ce ignora.
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
Ah, well… I-a dat pedală și turație, să ne caleze motorul.
.
.
.
.
.
.
Nu ne e greu să ne despărțim de un om, ci de iluziile care ne leagă de el.
Am spus iluzii.
Nu speranțe.
Iluziile sunt speranțe alterate de trecutul neconsumat.
I lol’ed. Hard. 
*
Am primit link-ul de la un Andrei frumos și cald și bun.
E sâmbătă.
Uitați-vă puțin aici, să vă aduceți aminte că patriotismul nu e nici vetust, nici trend.
… Neah.
Suntem. Deci contăm.
Pup prietenii cititori.
