Poza asta m-a rupt.
E completă.
Desăvârșită – în adevărul ei simplu și profund.
(dă click pe ea)
Archive for the ‘Retorice’ Category
©SMBC
Cel care îți face rău umple mai mult loc în amintirile tale, decât cel care îți face bine.
Cel care te ține la distanță e mai prezent și-ți umple sufletul mai mult decât cel care e lângă tine.
E. A dracu situație paradoxală.
Mai ales că.
Vorbim despre.
…Umpluturi.
Spongioase, parazitare și inutile.
Căci problema nu-i a ăluia.
Tu umpli.
Pentru a compensa lipsa de încredere în tine.
*
Golește balastul de surogate, puiule.
Ai o singură viață.
Ea trebuie, la modul ideal concret – să fie plină, nu umplută.
Ah, well…
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
El a uitat unde-i sunt ouăle, iar femeia nu mai așteaptă cavalerul, ci croiește dintr-o izmană, un zburător – să-l fluture pe lună plină.
Pe Romeo l-a înlocuit Gigi Durul Buză Moale, care are pe mușchi șapte kile de dinamită, iar fitilul prea mic. I-a trecut prin cap să se sinucidă, însă a preferat să-și ia motor; tot un cal, si ăla, și tot neviu.
Othelo e șofer de taxi cu trecut de pârnaie pe bază de tentativă de ștrangulare. Fute tot și-o omoară pe nevastă acasă că nu afumă mâncarea cum o făcea mă-sa, dar cel puțin nu mai e gelos, că e iuteș la mânie și nu vrea să se mai aplece după săpun la bahau.
Ulise e numai prin deplasări, că a prins gustul la sirene. Agață pe net suspinătoare complexate, le cere bani și dispare o perioadă offline, până când i se repară contuziile provocate de fusul Penelopei luate cu acte în regulă.
Hamlet, perfect masculin, frumos, inteligent, carismatic… a rămas tot gay, what a waste…
El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha s-a făcut inginer programator, iar în timpul liber freacă blogurile altora sau face astrograme. De sfrijit ce e, nu-l ia nimeni, pentru că pare prea delicat și debil.
Prințul Mîșkin, degenerat și rupt în cur, face paradă prin cafenele -cu bomboana de mentă-n gură și cu ochii după Lolite. Își poartă părul pe spate și viciul în ochi, cu prestanță de mătreață.
Don Juan are burtă, mercan și bani mulți. S-a consolat cu impotența și cumpără femeile doar pentru panoul de afișaj.
Am rămas fără eroi.
Ne consolăm, zilnic, cu câte-un Horea, Cloșca sau Crișan, doar pentru că le sună altfel numele, și dau bine pe roată.
Tiparul “eroului” de azi, în România asta veștejită, este imaginea peren-dobitocului Meșterul Manole.
…Cu studii superioare sau titel de camion, acest bărbat face ce știe de pe vremea legendei:
Trăiește relația de cuplu doar în imaginație și, sub pretextul independenței sau al poruncilor de sus – o transformă pe biata femeie, nu în cărămidă zidită, ci în piesă de mobilier invizibilă.
…Ca să aibă ce ignora.
Ah, well…
E trist că evoluția i-a luat bărbatului calul, dintre picioare.
…Și ce folos că i-a pus în loc pedală și turație, dacă tot calează motorul?
.
.
.
.
.
.
Nu ne e greu să ne despărțim de un om, ci de iluziile care ne leagă de el.
Am spus iluzii.
Nu speranțe.
Iluziile sunt speranțe alterate de trecutul neconsumat.
I lol’ed. Hard. 😉
*
Am primit link-ul de la un Andrei frumos și cald și bun.
E sâmbătă.
Uitați-vă puțin aici, să vă aduceți aminte că patriotismul nu e nici vetust, nici trend.
… Neah.
Suntem. Deci contăm.
Pup prietenii cititori.
😉
