planeta

on May 12, 2012 in Retorice

Trăim pe Planeta Albastră.
Cea plină de aer, apă, verdeaţă, vieţuitoare mari şi mici.
Unde este şi întristare, şi suspin.

Planeta Albastră.
Care pare nesfârşită pentru noi, muşti de-o zi

Uite cât e de mică Planeta cea Vie, şi cât sunt de mari planetele cele moarte.

Aşa-i şi cu oamenii, cu bunii şi cu răii.
Înţelegeţi voi ce vreau să spun.

Click pe poză:

3 Responses to “planeta”

  1. Manu says:

    Manon, io vazui ca ai dat off la comentarii, la “Zimbeste, zimbeste”, asa ca-ti scriu aici. Nu-i bai….
    Am o rugaminte mare pentru tine: pune, dom’le, ochelarii aia galbeni la ochi, nu-i mai tine pe cap, ca parul sta el…Te rog mult. Mie cind mi-e greu si mi-e dor de tot ce e acasa intru aici, la tine si apoi mi-e bine. Parca as sta la o tacla, o tigara si o cafea , asa imi e de bine.
    Hai Manon, capul sus!!!

    Te imbratisez de departe, cu tot sufletul,
    Manu

    P.S. La vara cind o sa vin in tara, mi-am propus sa te caut, sa te cunosc. Am un gind ca noi am semana mult fizic, nu stiu de ce, asa-mi vine.
    Si inca ceva, si eu am vrut sa fiu actrita, da’ nu m-a lasat mama!

    • Manon says:

      Am dat off la comentarii ca stiu ce vreti sa spuneti, nu e nevoie de comentarii.
      Si eu te imbratisez.
      P.S.
      Hai, vino.
      Io m-am facut actrita, desi nu m-a lasat mama. Si degeaba m-am facut. 🙂

Leave a Reply