the team

on April 19, 2012 in Oglinda

OK.
Patetic.
Dar.
Voiam doar să punctez în jurnal.
Ceva ce-mi explodă, azi noapte, în suflet.

Au imaginat ei un festival de teatru.
Şi au făcut un parteneriat cu şcoala noastră.
Şi aveau nevoie de o sală, să-şi filmeze filmuleţul de prezentare.
Şi am stat cu ei, azi noapte. Până azi, la opt dimineaţa.
Să ştiu eu că sunt acolo, să ajut, dacă-i nevoie, că nevoie este, întotdeauna.

Şi i-am observat.
Cum furnicăreau.
Echipă.
Tineri.
Deştepţi.
Responsabili.
Adorabili.

Şi mi se umplea sufletul de ei, muult, muult de tot.

Şi mă gândeam cum alţii îşi bat viaţa, noaptea, în cluburi.
Şi-o pisează, apoi, ziua, făcând nimic cu ţeava prin fabrică.

Şi iar mă uitam la tinerii ăştia.
Minunaţi.
Necoordonaţi decât de propria pasiune.
Responsabilizaţi doar de focul creaţiei.

Atât.
Voiam doar să punctez în jurnal.
Ceva ce-mi explodă, azi noapte, în suflet.
O admiraţie care mi-a umplut sufletul de iubire.
Plus.
Un P.S.: Respect!

3 Responses to “the team”

  1. PierreDeVara says:

    Eu am sa iti spun parerea mea. In lumea asta e mare nevoie de prosti. De prostii cuminti si cu bun simt. De prostii care pot sta o viata la masuta lor de cusut si face…butoniere. Care intra intr-o camera de iad mica….si unde e o pinza mare de GLASPAPIER…..care se invirte si unde el…slefuieste…blaturi de mese, picioare de scaune. Acolo in 5 minute e CEATA de rumegus fin care iti intra in ochi…in caile respiratorii…in ficat…pina in singe. Eu am lucratv 4 luni la un SLAIF ca ala….fiind student la Master undeva.E iad. E nevoie de PROSTUL instalator care baga mina in toate subsolurile si beciurile, scoate din canalizarea infundata toate resturile NOASTRE, carora noua ne e scirba sa le ducem pina la cos si le zvirlim in BUDA. Am facut un liceu de genii, in care desigur eu eram imbecilul patentat, dar stiam sa bat cuie sa schimb prize, lampi , obertainere si alte nimicuri. Eram uimit sa vad ca marea majoritate stiu doar probleme geniale de matematica. Ma intrebam, daca ar fi doar licee ca noi…..cine dracu ar mai baga in iadul de la SLAIF. Ca sunt multi care invirteau o teava in fabrica…aia au ajuns politicieni, avocati sau fac TALK-SHOW-uri. Mergind in America am vazut ca toata lumea ura avocatii, avind de-a face cu ei am realizat ca, parerea mea, o categorie umana mai penala si lipsita de scrupule nu exista. In fabrica cei care munceau, …..au ramas sa munceasca in continuare. Copii aia care umplu cluburile, 90 la suta sunt rezultatul unei directii gresite a dragostei si marinimiei financiare a parintilor lor, grefata si pe o gena proprie de irosire cu geniu a propriului destin. Dar mereu imi spun….dualitatea vietii, Yin si Yang-ul ala oriental sau binele si raul cu fetele babei si mosului se manifesta plenar si..firesc pina la urma. Copii tai talentati sunt un dar pe care ti l-ai facut tu insuti pastorindu-i cu ajutorul dat, cu o vorba, cu o privire sau simpla ta prezenta la timpul potrivit. Caci la asta se reduc multe…lucrul potrivit la timpul potrivit. E o lume grea azi pt artisti…..mai ales pt cei pur-singe. Azi in spatele fiecarui artist adevarat care chiar da ceva, sta un copil de club cu bani si relatii care i-a dat scara necesara sa iasa din multime……si desigur o groza ade mincatori de cacat, manevrabili si cumparabili care fac lobby, critica, ling, pun in valoare…etc…la comanda. Sa nu uitam ca toti pictorii impresionisti care acuma se vind pe zeci de milioane au trait in mansarde, tuberculosi, betivi si geniali. Unii nu au vindut nimic toata viata lor…si nici macar nu au stiut cit au trait ca vor avea vreun impact. Asta e VIATA. Cu bune, cu rele, O LUPTA la care te inhami sau NU. Si inca ceva. Cunosc un PICTOR de leagane si balansoarem, de MIKI MAUSI, DONALZI si PAPAI de parc. A facut Arte Plastice. Liceul. Dar imi spune ca ii place la nebunie cind vede la sfirsit cum iese un parc cu personajele lui. Uitaindu-te la fericirea copiilor si la frumusetea lor…….imi spun mereu. Pentru mine sigur e mai bun ca Picasso. Ca si omul ala de la SLAIF pe care la-m descoperit ingrozit cum muncea pe la 10 ani…..ca sa imi plateasca mie lectiile de vioara. Si ale fratilor. Ca sa termine Conservatorul. Ala micul si cu gene albe de rumegus, care a facut citeva sute de mese , scaune, dulapuri si alte chestii, care are 57 de ani pe cartea de munca si care si acuma lucreaza zi de zi la 72 cred ca e baza normala a unei societati. Cind o-r sa mai fie minim 12 milioane prosti din astia cuminti, sigur va fi posibil sa apara si restul. Si toate incep mult mai de sus de la ala care dupa ce baga bobu-n brazda, isi impreuna miinile alea crapate, se uita in cer scuipa-n sin si isi spune. Sa dea Dumnezeu o ploaie sa fie bine si anul asta….
    Cinste ARTISTULUI…recunostinta tuturor…nevazutilor…

  2. Laura says:

    🙂 Dor. Dor de facultate. Dor de teatru. Ia sa imi hranesc eu cumva acest dor… :*

  3. Bianca says:

    Foarte frmuos, cu oameni ca ei nu e totul pierdut!:)

Leave a Reply to Laura