Jurnalul lui Manon.

Deci viața mea e rostuită, 7 din 7, din sculare până-n culcare, cu sincope, lipsuri și diagrame, așa:

Școală.
Alergare printre minunații mei de acolo, împiedicare rară de energii rele, săritură, salt peste, aterizare ca nadia comaneci, alergare printre minunații mei de acolo.

Sală de forță.
Subsolul lipsit de oxigen mă atrage, cu fiarele lui, din două motive: e singurul lucru bun pe care l-am făcut evăr fachin’ evăr pentru corpul meu mușchii mei și, da, ganterele cele argintii*

Club&Disco.
Activitate zero. Zilnic mă tot împing să ies în uikend, să dansez. Am mișcările, am corp, am stare, n-am ambiț. Vaco.

Televizor.
Nuu, mulțumesc, m-am lăsat de doi ani. Aplauze.

Jurnalul lui Manon.
Sunt fan, îl răsfoiesc mult și scriu rar, mai ales în perioadele în care mă împiedic de energii rele.

Facebook.
Dau câte un like, un pupic, o melodie, o acceptare de prietenie și, azi, un mic status:
“Eu nu am tag pe ouăle nimănui. “

Așa. Am uitat ceva?
Nu.
Am pus, zâmbind, esențialul – între ghilimele.

___
*ganterele cele argintii – să mă explic: adică antrenorul.

Profit de faptul că voi sunteți cu mîna în cozonaci, la frământare.
Și de faptul că tata s-a dus la țară, la ai lui, și m-a lăsat a nimănui.

Deci, pauză publicitară.

KIDDO – primul film interactiv din România.
În curând.

Am încheiat pauza publicitară, continui să aberez la liber, că sunt singură pe-aci.

Regizorul filmului puse o poză de promovare în facebook, eu dădui share și în loc să fac reclamă, stârnii fetele.
Că regizorul e în poză.
Și, doamne iartă-mă, că e vinerea mare, regizorul ni se pare nouă sexy, nu de alta, dar și e.
Îl sunai să îi urez paște fericit, că ne smintiși din pioșenie în sfânta sărbătoare, barbarule!

Pun poza în jurnal, că mesajul scris de mână pe mână e bun și adânc.
“Tu faci filmul”
Dar căzui pe gânduri o țâră…

I-am zis, unuia care-mi plăcea, odată:
– Măh, te-aș pupa pe obraz. Dar tu nu ești pupător.
El m-ar fi pupat direct pe gură, dar de intimidare s-a cocoșit și mi-a zis, haios-autoritar:
– DACĂ VREI SĂ FACI CEVA, FĂ!
Atunci m-am apropiat de el și i-am șoptit duios:
– Puiule, tu ai alt ADN, ești o altă individualitate. Dacă vreau să-ți intru-n casă, bat la ușă, nu-ți fac șnițel poarta, cu tancul, pentru că vreau eu.

Tu faci filmul. – Îmi sugera tipul.
Fără să știe că eu fac doar proiecția, când filmul nu e interactiv.

Deci, pauză publicitară.

KIDDO – primul film interactiv din România.
În curând.