so be it

on January 2, 2012 in Sub lupă

Nu mă mai uit la televizor de un an de zile.

Aseară am fost într-o vizită și m-am nimerit în fața teveului.
Am privit ecranul ăla, flendurind la programe, vreo câteva ore.

Fantastic.
Fantastic.
Cât de FALS se vede tot ceea ce se dorește a fi un mesaj real – pe sticla aia…

Obișnuită să simt zilnic numai realitate, am avut un șoc.
Oamenii de la teve sunt ori prea mult, ori prea puțin. Niciodată, însă, acolo.

Nu m-am putut (re)adapta, în cele câteva ore, la convenția televiziunii.
So be it, then!

P.S.
Și iuhu.

4 Responses to “so be it”

  1. Dara says:

    Am renuntat si eu la tv de cateva luni. Acum de sarbatori am mai aruncat un ochi la cateva secvente de film, dar atat. Stirile nu le pot digera si pace. 😀
    Credeam ca-s singura ciudatica… insa citind ce-ai scris… mi-am amintit (ca de fapt, noi suntem cei normali) ;).

  2. Prahovean says:

    La mine în casă mai este cine să se uite la TV, involuntar aud și mai văd în treacăt, eu nu mă mai uit. Și acest puțin cu care am de-a face fără voia mea îmi provoacă o stare puternică de respingere, cred că nu aș mai rezista să mă uit nici 10 minute, pe bune…

Leave a Reply