Archive for January 7th, 2012


Sfântul Nicolae a picat într-o zi lucrătoare.
Pretext numai bun pentru mine de a opri, random, lumea prin școală pentru a ura un sincer și nemeritat La mulți ani!
Oamenii ca mine, ciudățeii, solicită – intelectual. Când îmi prinzi șpilul, intri în convenție. Căci zâmbetul e garantat, plus lumina din ochi.
De Sfântul Nicolae doar trei au răspuns nu-i ziua mea. Și le-a luat cam trei secunde până când au zâmbit.
Ceilalți, prompt: La mulți ani și ție, Nicoletă! (m-au și pupat)
Cel mai mult s-a bucurat tata. E topit când îl sun și fac glume de astea. Topit. Ah ce-l iubesc.

*

Ete. Sfântul Ion pică taman azi, în zi nelucrătoare. Nu-s la școală, nu pot opri vreun Marian pe coridoare pentru a-i strânge mâna și a-i ura La mulți ani, John!

*

E periculos când oamenii se molipsesc de ghidușie.
Ceea ce faci tu altora, ți se face ție. (Doamne-ajută!)

DECI…. mă sună tata.
M-a luat direct.
– La mulți ani, Ionelă!
Pauză. Eu. De surprindere. O secundă. Râs. Bucurie. Text:
– 🙂 La mulți ani, Ionele!
– Ce faci?
– Acum mă sculai, nu mai pot dormi noaptea și dorm ziua ca bampirii.
– Soră-ta ce face?
– Nu știu, cred că învață. Sau face nani. Bântuiam pe net, pe la cinci dimineața, amândouă.
– Auzi tată? Ia sun-o tu și pe Ioana a mică, să-i urezi.
– Bine, Ionuțe, o sun. Încă o dată, la mulți ani, pentru tine și pentru întreaga familie – plus că te iubesc
.

Așa.
Deci pe Ioana a mikă o sunai și-mi luai de-o grijă.

Rămăserăți voi, ochișorii frunzăritori de jurnal.

Dragii mei Ioni, ne-Ioni, Ioane, ne-Ioane,
Sub pretextul ocaziei, vă urez din suflet
LA MULȚI ANI! 🙂

*
(Sunați-i și voi pe ai voștri, mai departe -și-o să mă credeți pe cuvânt când spun că zâmbetul face cald în inimă.) 😉

what if

on January 7, 2012 in Oglinda 6 Comments »

Poate că-s doar gânduri insomniace de trei dimineața.

Poate că iarna asta fără zăpadă e o întâmplare.
Poate că ploaia răzleață, cu boabe mari și reci care pocnesc în geam, mă sperie pentru că amintește de un film văzut demult, The day after tomorrow.

Însă vântul puternic de afară este, sigur, altfel. Construit, parcă, din bucăți masive care se lovesc aleatoriu de blocuri, de mașini – făcându-le să piuie.
Vântul ăsta pare rupt din alt context.

Poate că
The Planet is fine.

But makes you wonder
What if…

dear human…

on January 7, 2012 in Retorice 4 Comments »

© SMBC