Archive for October 29th, 2011
Bună ziua, să zicem, generic, cuiva din Italia.
Te-ai întors în jurnal de 560 de ori. Mulțumesc pentru interes, să zicem.
Eu am impresia că cei care mă citesc sunt deosebiți. Să zicem, acum, doar deosebiți.
“Manon ia muie.” …?
Să zicem că nu ia.
Ți-am răspuns politicos, ca să nu mai bați eterul degeaba a 562-a oară, doar pentru a afla dacă iau.
Mă întristași. Nu-i nimic generic în poza de mai jos. Tu ce zici?
Știi?
Starea aia de blue. Cu auriu pe margini.
Uite.
Pentru mine.
Pentru cei care simt.
Care nu mint.
Care își asumă că, uneori, fac greșeli și cad din susul pe care s-au cățărat singuri.
Doare, uneori?
Ești viu!
Uite.
Nu e pentru toți.
Stare de blue.
Cu auriu mult, ca speranță de va fi bine.
Pentru că ești singur.
Pentru că îți vei petrece veșnicia tot singur.
Până atunci, însă, avem o eternitate de trăit, alături de cei care chiar contează.
Unu.
Doi.
Trei.
And…
Acum recitește ceea ce am scris, pe fondul ăla muzical. O să simți exact ceea ce simt eu acum. 😉
Am primit link-ul de la un Andrei frumos și cald și bun.
E sâmbătă.
Uitați-vă puțin aici, să vă aduceți aminte că patriotismul nu e nici vetust, nici trend.
… Neah.
Suntem. Deci contăm.
Pup prietenii cititori.
“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
I-aș aduna pe ai mei, cerc, și le-aș spune, sobră: Bă! Ție, sau ție, ți-a spus cineva, vreodată, așa ceva?
Paranteză: Am întâlnit odată un om care credea că e nemuritor. “Eu n-o să mor niciodată. Știu asta.” Ăla avea o fază de teribilism, nu era idiot.
“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
Mie mi-a spus cineva cuvintele astea. Azi.
Și mi se pare unul dintre cele mai stupide lucruri care se pot scoate pe gură când creierul nu e acasă.
Nu e nici măcar compliment, ci prostie. Vid în trufia umflată cu pompa – de Ego.
Știm că nu vom fi uitați de către oamenii speciali care ne traverseaza existențele. Știm.
Dar să îi spui cuiva că știi tu că va rămâne îndrăgostit de tine toată viața… mi se pare infantil, insolent și imbecil.
Well…
I-aș fi răspuns, bărbatului respectiv, dar mi-am ținut limba.
“Știu că vei fi îndrăgostită de mine toată viața.”
“Puiule, eu știu că, toată viața, îmi va fi jenă că te-am plăcut.“
Printr-un ciudat paradox, îndrăgosteala poate trece, iată, spontan.
Jena, însă, rămâne lipită timbru.
…Ca să te-nveți minte și să nu mai privești în jos, la goii care sunt prea plini. De ei.
