Mă sună șeful de la Administrație.
– Nona, du-te la magazie, ți-am cumpărat vopsea roșie.
– Ieeeiii, te iubeesc, te iubeesc, așa de repede ai cumpărat-o? Iuhuu!!!
– Doamne, fată, cum te bucuri tu ca un copil…
I-am văzut, prin telefon, ochii. Îi zâmbeau, deși Victor e un serios.
– Fug să-mi iau vopseaua, Victoraș. Îți mulțumesc, credeam că o aștept o veșnicie. Pup. Pa.
Mă duc să mă fudulez la un secretariat.
– Deci, fetelor, am vopsea roșie, să colorez cuierele din foaier.
– Știm, zice Manu, că atâta te-ai agitat și te-ai rugat de toți, ca să o cumperi… Biata Andreea a venit în fugă cu actele, la semnat, zicea că trebuie urgent, “că mi-e frică să nu se enerveze și să țipe nebuna aia de Nona”…
…”Nebuna aia”…
Știți cum e la bugetari?
Unii muncesc pe rupte, iar alții iau bani, dormind. Jur.
Uneori, ca să poți face treabă, ești nevoit să îi trezești pe câțiva, din somnul efectuat în timpul programului…
Unor oameni le e frică de mine.
Cui?
Le e frică de mine numai oamenilor care și-au câștigat acest drept.
Să le fie!
