o vorbă spre eter, bătută-n litere

on August 27, 2011 in Oglinda

Deci Tatăl Nostru, carele ești în ceruri și le vezi tu pe toate și tot tu le potrivești, am să-ți suflu aici o spovedanie, o mirare și o rugăciune:

Acum îți povestesc:
Căzusem la pat, acum vreo două zile, după ce m-am trezit cu fluturele mort pe piept și cu sufletul răsfirat dureros peste oase (ai idee tu cum arată o muscă învelită-n sugrumare, nu pun poză).
Am plâns puțin și după aia am cam plâns mai mult.
Ți-am mulțumit în gând, cuminte (pentru că am fost fericită când am fost), și după aia am simțit că mor.
Când simt că mor, pun degetul pe literele tastaturii și mă apuc să scriu.
…Ca să citesc tot eu, la infinit, și să mă vindec singură de gol, c-am devenit expertă.
Unii merg la psiholog, știi tu, eu scriu și pe urmă citesc până când înțeleg ce-am vrut să spun.
Asta a fost spovedania.

Acum te-ntreb:
Tu crezi în îngeri triști?
Există?
Căci eu am întâlnit câțiva…
Care-mi citesc jurnalul și-mi țin sufletul în palme, ca să nu se spargă când e să.
Și îngerii ăștia, iată, în două zile, m-au vindecat de rău.
Nu plâng, ci mă bucur.
Cum e posibil?
Asta a fost mirarea.

Acum te rog:
Taie cuvântul triști și spune îngerilor ălora că îi iubesc și că le mulțumesc.
Fă în așa fel încât toți oamenii din jurul lor să-i vadă. Să știe cât sunt ei de buni și de frumoși.
Asta a fost rugăciunea.

Mulțumesc.

15 Responses to “o vorbă spre eter, bătută-n litere”

  1. Antonia says:

    Miraculoasa putere ai ce poate vindeca atatea suflete!Frumoasa rugaciune!

  2. desteapta says:

    eu simt ca rugaciunile tale ajung la destinatie .Nu simt,stiu.Esti speciala,Nona(n-am sa ma cert ca n-am tacut).Asta cred eu.Cand o sa te intalnesc prima data sa nu te miri ca o nebuna din senin te imbratiseaza.(asta fiind eu 🙂 )
    Felul cum ai povestit visul? cu valsul acela special m-a impresionat pana la lacrimi.Pana la “lacrimi” e o expresie oarecum ciudata..ca si cum efectiv ele nu ar curge :)Adrian Pintea,fara sa-l cunosc personal,chiar a avut efectul pe care l-ai descris atat de frumos..El acum valseaza cu ingerii,ingeri care nu sunt tristi deloc.

    ” Cum scade apa-n ropot
    Cum scade raza-n soare,
    Asa ma scad si eu
    Cu cate-un an si-un Dumnezeu

    Cum scade ploaia-n ceruri,
    Cum scade plansu-n cercuri,
    Asa ma scad si eu
    Cu cate-un dor din zborul meu,
    Cu cate-un pas din mersul meu,
    Cu cate-un pic din picul meu….”

    pentru Nona,din suflet 🙂

  3. doru says:

    uite…

    Tocmai am prins la tv mai mult de jumatate din filmul Seven Pounds. Nu, nu e cu ingeri. Dar aproape te face sa-ti smulgi inima din piept, daca nu a iesit singura de la locul ei, si sa o donezi cui merita, asa cum fac ingerii adevarati. Uimitor, cum s-a potrivit totul. A picat …pe subiect.

    Intamplare, nu? 🙂 Nţţ. Parca nu. Nu, nu cred.

    E limpede… Cineva a aranjat totul ca la carte. Cred ca a fost un complot undeva, acolo, “deasupra”. Cineva ne vrea fericiti, impliniti, desavarsiti. Ne-a pus gand bun. Nu mai avem scapare.

    Batu-ne-ar norocu’, manca-ne-ar Raiu’, arda-ne-ar dragostea. Pana vom spune intr-o buna zi : “Fericirea-n dos ma-mpunge, eu tot fug, dar ea m-ajunge”.

    Ajunga-ne-ar bucuriile, chiar daca unii alergam mai repede decat ele.

    Amin.

  4. doru says:

    mai aproape de adevar…om ca toti oamenii, dar suporter si fan declarat al partii luminoase din peisajul general. God rulz.

    Toti suntem scumpi. Stii, cine se aseamana, se aduna. 🙂

  5. Prahovean says:

    De fapt, te-am visat și eu pe tine, mami, acum câteva luni într-o duminică dimineață… M-am tot gândit dacă să îți spun și cum să îți spun…

  6. doru says:

    * Orice deosebire legata de fapte sau personaje reale este pur intamplatoare. :))

  7. Bear Grylls says:

    Incredibil de frumos.
    Dumnezeu da ochi aproape tuturor.Oamenii vad,dar nu toti se ostenesc sa priveasca.Fiindca tot El ne-a dat libertatea de a alege,cu care fiecare face ce vrea.

Leave a Reply to Bear Grylls