familia de nebuni

on May 17, 2011 in Codul lui Manon

De la mine a început totul, io-s drăcușorul.
L-am smintit din înțelepciunea bătrâneții și pe tata.
Vorbim în coduri.

Azi.
– Nona, la ce oră te trezești mâine?
– Nu știu când mă culc și dacă. De ce, iubitule?
– Păi vreau să te sun ca să-ți spun… știi tu ce, că pe urmă uit.
– Aha!
– Pe la nouă dimineața e bine?
– Auzi, tată, mai bine te sun eu pe tine, mâine, ca să-ți reproșez că nu mi-ai telefonat. A? Vrei?

Tata are ochi albaștri de vis și un râs adorabil.
– Bine, tată, zice, sună-mă tu.

Mâine o să îi dau telefon:
– Auzi, tată, te-am sunat ca să-ți aduc aminte că trebuia să-mi zici lamulțiani, de dimineaţă.

9 Responses to “familia de nebuni”

  1. Cristi Oprisan says:

    cine poate uita rasul lui Nea` Ovidiu :X

  2. Prahovean says:

    Te superi dacă îți spun și eu ”La mulți ani!”? =;

  3. Prahovean says:

    Cred că nu faci party ca anul trecut… Aveam o serie de muzici deja pregătite…

Leave a Reply to Prahovean