” e o discrepanta intre dura ce apare din scrierile tale si dragostea neconditionata oferita de la inceput celor carora le simti privirea”
Nu e nicio discrepanță.
Pentru cititorii mei cei de la 50 de pagini încoace, care, sensibili și romantici, refuză deliberat să înțeleagă sensul motto-ului parafrază “Eu, când vreau să fluier, scriu”, să mă explic:
Fluier cu litere.
A pagubă, uneori.
A admirație, alteori.
Însăăă, majoritaaar, a (auto)ironie + sarcasm as in huoo!
Nu-s o zână bună cu baghetă magică și cu polen pe aripioare, ci o femeie care consumă dulciuri rar, că i se face rău.
Sare.
Piper.
Nu maica teresa, nu obrăjor înghițitor de palme jesuscristic.
Trag numai înspre cer cu fluturi colorați.
Îi iubesc pe oameni de mă doare inima, însă nu mă comport peltea, ci scânteie.
Înjur.
Comprim cuvântul pușcă în patru litere.
Și sunt băiat de băiat, când limba obraznicului îi dezvelește fundul gândirii.
*
Exemplul edificator de azi:
Vasile e pompier, și stă la poartă, ca să ardă gazul.
Pe mine mă încearcă o gripă, cred, căci și din cauza asta am ochii febrili, deci, manon, marș acasă la pastile, jurnal, facebook și la nani în pilotă.
Cobor din birou, și trec pe la poartă.
Remarc razant că Vasile a avut o întâlnire de gradul trei cu Bachus – pe care precis că l-a băgat sub masă – căci Vasile provine dintr-un loc în care bărbații beau de-și sting demnitatea definitiv la 40 de ani.
– La revedere, o seară bună, dragilor!, fornăi eu nazal portăresei și lui Vasile, și mă zgribulesc în hanoracul portocaliu.
În loc de salut sau de respectuosul “…Și dumneavoastră”, cu care mă întâmpină când nu a eșuat pe damigeană, Vasile latră mocnit-agresiv, evitând să mă privească în ochi:
– Aaa… Ce-i, BĂĂ, ai portocaliuu pe tine? Ai votat cu Boc?
Mă opresc.
Mă întorc.
Stau.
Aștept până când pupilele mele sfredelitoare au contact direct cu globii oculari cei injectați ai turmentatului, și răspund:
– Vasile, ești mangă. Mucles!
*
Mâine, când o să fie viu, o să-i spun te pup, Vasile.
Nicio discrepanță.
Nonette rules! Io stiu asta! Si Vasile stie… chiar daca e manga.
lol! grin, imi fu dor de tine, hoinarel ce-mi esti!
nu,din contra
aha. pai citatul iti apartine. te razgandisi. bine.
Iti dai seama ca siguranta cladirii era in mainile lui? (asta daca era de serviciu, fapt ce ar fi trebuit sa atraga dupa sine macar un avertisment)
Si da “prostu nu e prost destul pana nu se mai da si in stamba”
eeii, siguranta cladirii… avem extinctoare. pe care le manuiesc cei treji.
Hoinarel, mda. Si stai, ca vine ea vara!
Nu e discrepanta. Nu poti fi toata dragoste, te-ai stinge numaidecat, cum nu poti fi dura cu inima impietrita. Esti bine asa cum esti.
asa, mami. ce m-as face fara tine?
daca ce a vazut nea Vasile e hanoracul portocaliu nu pot decat sa rad singura in fata calculatorului.
Nu te cunosc,Nona,dar simt ca te stiu de-o viata.
Si cand te-am vazut in curtea facultatii,chiar pe intuneric mi-a sarit in ochi hanoracul portocaliu.El insusi o entitate.Parca participa si el activ la activitatiile scolii.
Asa ca se poate ca sarmanul nea Vasile mai mult ca sigur s-a adresat lui,hanoracului.In ochii lui plini de miresme de suc de struguri poate tu erai o culoare portocalie si hanoracul cetatean cu drept de vot.Asa ca,iarta-l!!! )))
hanoracul portocaliu era animat de faptul ca ma misc mult. :- P
l-am iertat pe vasile, azi avea ochi de pisoi, nu stiu ce tot cauta pe jos, cand ne-am intalnit… 😉
e a lu’ alalalt,nu-i al meu
…si raspunsul la comentariul intrebare din viitor e:doar 2
esti adorabil. adorabil. doi sa ramana.