Îl văd cât de mult se frământă. N-o arată tot timpul, dar sufletul îi e ca o tiribombă. E îndrăgostit.
Ea îi spune să nu se grăbească. Ea aşteaptă să “îi vină” sentimentele. Ea are nevoie de timp, ca să-şi dea seama ce simte. Deocamdată are probleme de rezolvat. În fiecare zi, alta. Îl sună, să i se confeseze. Nu e nici prietenie tovărăşească, nu e nici relaţie. E struţo-cămilă.
Ea e un maldăr stâncos care se roteşte în jurul propriei axe. El este atras de misterul ei, care ascunde banalul cel mai pur.
Eu mă uit la poveste cu ochi de peşte, şi îi explic, lui:
Dragule, sentimentul nu se “construieşte”. El este, sau nu. Relația se construieşte.
Nu puteţi sări etapele doar pentru că duduia decide să facă inginerie din inefabil.
Îndrăgostirea nu ţine o veşnicie, iar defazarea sentimentală nu se ajustează ca cifrele – în Office Excel.
Această Ariadnă (păstrând proporţiile şi cu scuzele de rigoare pentru comparaţia deplasată, care jignește povestea originală) lasă, dâră, în urma ei, un fir… Ca s-o urmezi. Faza este că, la un moment dat, poate descoperi că firul acela i-a încurcat propriile picioare.
Atenţie, foarte probabil ca atunci când o “să-i vină” ei, o să-ţi “plece” ţie. Ca în gară la Lehliu.
*
Unii oameni iubesc cât o baltă, alţii, cât un ocean. De ce? Habar n-am.
Niciun paradox în faptul că cel care iubeşte cât o baltă ţine lecţii despre drămuirea sentimentelor.
*
Prognosticul meu, în situaţii de felul acesta, este rezervat.
… Din delicateţe am folosit un eufemism, ca să nu tastez cuvântul dezastruos.
Asa este:e sau nu e!Dar atat de greu de inteles cateodata si de acceptat,vorbind de pe partea celui care stie ca e,nu a celui care se mai gandeste…cred ca toti am trecut prin asta la un moment dat..si e dezastruos pentru suflet..:(
E dezastruos, si totul degenereaza rapid.
cel care iubeste cat o balta isi dramuieste iubirea in flegme-ntre ochii traumatizabili ai celui care, varsandu-si tot oceanul, a ramas cu un gol egal acestuia.
corect!
“Sentimentul nu se construieste, relatia se construieste”! Cat de frumos zis, Nona! N-am reusit niciodata sa formulez atat de simplu acest mesaj, pe care, la randu-mi, am incercat sa il impart celor ce aveau nevoie de el.
Nu stiu ce sa iti raspund.
E trist ca multi traiesc asta, si ca se incapataneaza sa spere ca partenerului o sa-i “creasca” sentimentul.
Stiu! Doar ca eu mereu ma impotmoleam in a defini exact chestia asta, in a le explica faptul ca “ori simti, ori nu”.
Probabil ca se incapataneaza din neputinta de a accepta in acel moment ceva ce, cred eu, stiu in adancul sufletului.
Da, Laura. Am asteptat sa o spui tu.