Archive for October 7th, 2010


L-am cunoscut la un eveniment pe care îl organizăm în UNATC special pentru candidați – “Uși Deschise”.

E un tip slab, cu ochi căprui, călduți. Aspirant, evident, la statutul de student la Arta Actorului.

Cititor al forumului UNATC și al Jurnalului meu.

L-am susținut, moral, așa cum fac cu toți candidații, și i-am spus și lui că nu am nevoie de mulțumiri, aș vrea doar atât: la rândul său  – să facă bine, altora. Dacă vei intra, aș vrea să îi ajuți pe cei mici, pe forumul UNATC. / “Daa!! De-abia aștept!”

A luat examenul de admitere.
Puteam să jur că nu va intra, deși omulețul mi-e simpatic.

Ne-am întâlnit azi, pe hol, să vorbim.

E vioi, extaziat, entuziast, încântat de primele zile ca student.
– Nona, Nona, am făcut, azi, un exercițiu interesant… Ca un fel de interviu. Ne-a filmat cu camera, și fiecare dintre noi a povestit despre viața proprie… A fost emoționant. Apoi ne-au întrebat cum vedem noi viața și cum ne vedem pe noi înșine peste zece ani.
– Și tu ce ai zis? Cum te vezi, peste zece ani?
– Păi… aproape toți au spus că ei se văd pe “scândură”, jucând… Eu am spus că mă văd făcând bine oamenilor, ajutându-i pe alții prin muncă de voluntariat…

…Moment în care viorile empatice din capul meu au încetat să cânte.

L-am privit drept în ochi, știind (fi-mi-ar antenele ale dracului să-mi fie!)… simțind ce-mi va răspunde:
Frumos…Să-i ajuți pe alții… Pe alții, de exemplu, așa mici, ca tine?
– Da.
– Vrei să-mi dai o mână de ajutor, să moderezi forumul UNATC, să îi ajuți pe cei care au frici, așa cum ai avut și tu?

Nu. Nu pot. Nu am timp. …Nici net.
Felicitări, dragul meu. Nu vrei un loc pe Forum, dar ai câștigat unul – în Jurnal.

**

S-a mai pierdut un om, înainte de a intra în viață.

Să pun pariu că găsește net pentru a citi jurnalul? …Neah… N-am timp. E pierdut.