de dincolo de mine

on June 4, 2010 in Oglinda

Am oroare de spitale. De miros, de cozi interminabile, de sictirul personalului, de suferinţele trupeşti – ascunse în spatele ochilor umezi- adevărate bombe cu explozie întârziată.

Ieri l-am internat pe tata.

Şi scriu de-abia azi, mi-au trebuit 24 de ore pentru a decanta şi pentru a încerca să înţeleg ce s-a întâmplat.

Am plecat de acasă fără groaza de spital. Pentru că sunt îndrăgostită, pentru că tata mi-a adus la pachet căldura familiei, pentru că sunt îndrăgostită.

Nu ştiu cum arătam. Dar de când am ajuns în faţa portarului, căruia i-am spus, simpatică, eu sunt cu tata, până când am părăsit spitalul, tot personalul mi-a sărit în ajutor, fără să fac nimic special, fără să implor, fără să mă enervez, fără să dau şpagă.
Adresam cuiva o întrebare şi persoana respectivă mergea cu mine să îmi rezolve problema.
O asistentă de pe un coridor obscur, atunci când i-am cerut o informaţie simplă, vă rog, spuneţi-mi unde se fac internările, m-a condus prin spirala de locaţii şi m-a aşteptat până când am ieşit din cabinet cu fişa completată. …Adică 20 de minute.
Asistenta şefă m-a preluat, personal, din clipa în care i-am făcut, prietenoasă, cu mâna, peste ghişeu, şi a pregătit ea actele, nu secretara de la birou, după care l-a dus pe tata într-o rezervă.
Infirmiera a schimbat aşternuturile în cinci minute, entuziastă de parcă pregătea camera de oaspeţi.
Asistenta de salon mi-a dat informaţii fără să le cer; venea din 10 în 10 minute să mai explice ceva, să fie sigură că nu am nelămuriri.
Doctorul, o femeie tânără şi frumoasă, l-a dus pe tata de mână pentru a-i face examenul oftalmologic.
Secretara de la cabinet m-a asigurat, fără să o întreb, că tata e pe mâini bune, să stau liniştită.
– Sunteţi foarte drăguţă, vă mulţumesc, bâiguiam eu, trăind, la propriu, un vis fumos.
– Nu eu, ci dumneavostră, îmi răspunde ea, sunteţi un însoţitor cum rar întâlnim…

M-am furişat pe balcon, la un moment dat, pentru a înţelege ce se întâmplă, nu găseam explicaţii, eu sunt aceeaşi, în orice situaţie de acest gen, iar lumea, de regulă, nu este în armonie simultan

Voiam doar ca tatăl meu să fie bine, îmi doream doar ceea ce-şi doresc toţi cei care, din nevoie, ajung să bântuie pe coridoarele alambicate cu miros de clorină.

Am înţeles, ieri, cum sunt tratate VIP-urile.

Numai că eu nu sunt VIP.

Sunt doar un om care, ieri, avea o anume energie, cu ajutorul căreia a scos ce era mai bun dintr-un grup de alţi oameni, fără să aibă habar că face asta, şi fără să şi-o dorească în mod special.

Azi, încă, sunt uimită, căci lucrurile sunt absolut la fel. După operaţie, pe lângă tatăl meu au fost mai mulţi străini decât cea mai numeroasă familie.

Ştiu sigur, acum, că acest glob de energie (unic sau rar, cum vreţi să îi spuneţi) care a provocat empatie în toţi cei cu care am intrat în legătură ieri, la spital, are sursa mamă în mine dar a fost şi receptor pentru alte energii, transmise prin eter.

Aşa că…vreau să vă mulţumesc într-un fel ne-patetic, vouă.

Sunt, încă, absolut supefiată.

Iar tata e  bine (cum ar putea fi altfel?), a început, deja, să se alinte.
Când am plecat, povestea ascultătorilor o păţanie de vânătoare, el nefiind vânător. 😉

21 Responses to “de dincolo de mine”

  1. Onitza says:

    Nona draga, daca noi suntem motivul… atunci ne inclinam! Si te sarutam pe frunte si te imbratisam. Si-i dorim multa, multa sanatate tatalui tau!!!

  2. Bianca says:

    Mda..macar tu te-ai “inteles” bine cu spitalul, la vizita mea la spital, a fost totul cam pe dos… :))
    Probabil ca tu ai prestanta, nu ca mine, eu eram o biata copila, schioapa. 🙂

    • Manon says:

      Nu. Nu e vorba de prestanta. Nu. E vorba de un moment unic, in care toti oamenii sunt in aceeasi duminica. E vorba de o exceptie.

      • Unu mic says:

        Doua momente ca si a doua zi a fost la fel, in mare parte sa stii ca asa este la spital, oameni draguti si binevoitori. Dar se mai intampla sa nimeresti si in zile in care omului i-a venit ziua platii ratei la casa iar el ca medic are 15 mil max salariu si se pregateste sa mai sacrifice din ei cam 370ron. Eu sincer ii inteleg atunci cand imi cer spaga daca o fac, desi nu a fost cazul niciodata.

  3. Dara says:

    In primul rand ma bucur mult ca tatal tau e bine! Iar daca gandurile noastre au facut minuni in sufletul tau, ma bucur si mai tare. Inseamna ca exista ceva… stii tu ce.
    Va trimit o imbratisare si un gand cald, si ii doresc sanatate lui tati al tau!

  4. Diana says:

    Astazi e ziua lui tata si pentru asta vreau sa ii urez La Multi Ani si lui si tuturor tatilor si nu pot decat sa imi doresc ca intr-o zi sa pot sa il bucur si sa il ajut asa cum faci tu cu tatal tau. Multa sanatate!

  5. d says:

    ce muuuuult ma bucur sa aud asta : ) eu cred ca toti ingerasii noastri au facut gasca cu al tau si al lui Oprisanul tau (care mi-e inxplicabil drag fara sa-l cunosc) si s-au pus pe facut o mica minune. nazdravanii de ei! va imbratisez pe amandoi cu sufletul si trimit cele mai bune ganduri ale mele spre oamenii care te-au minunat asa frumos la spital

  6. Stef says:

    Ce frumos ! Ma bucur ca e bine tati tau. Totul vine din interior, tine de gand si de modul in care ne formulam dorintele..sper numai sa iti pastrezi starea asta cat mai mult cu putinta..pupici!

  7. sorin saguna says:

    esti tot ceea ce esti: lumina, iubire si armonie, ma bucur ca intalnirea noastra nu a fost un accident

  8. evergreen says:

    Se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda ca si eu am o patanie de la spital. Si am ramas mirata de oamenii de acolo.

    Vezi, daca ai privirea calda si ochi galesi. Oamenii simt ca esti indragostita. Da, eu cred ca oamenii primesc vibe-urile noastre si actioneaza in consecinta.

    :*

  9. Unu mic says:

    Insanatosire grabnica tatalui tau, spune-i ca-l astept la un fotbal, am fugit ma duc sa strang ostenii pt fotbal.

  10. Bear Grylls says:

    Inteleg ce simti.Mie mi se intampla asa de fiecare data cand merg intr-un spital,fie ca sunt insotitor sau pacient.
    Ii doresc multa sanatate tatalui tau.

Leave a Reply