crăpături

Manon on May 4, 2015 in Comori rătăcite, Goluri...

Sufletul e ca un pământ fertil.

Ne-am învățat să cultivăm în alții nevoile noastre.

Când se întâmplă viceversa, sărim de cur în sus.

***

- Poziționează-te cumva. Asumă-ți ceva. Tristețea le care mi-o induci îmi omoară lumina. Nu mai pot să dau, nu mai pot primi, am nevoie de lumina mea. Din ea îți dau și ție.

- Ce să spun, o flacără de chibrit…

- Well, dragule, lucrez cu materialul clientului…

***

- Nu mai știu ce simt.

- De ce?

- De la atâtea du-te vino ai făcut șanțuri în mine. Stau lacrimile-n ele ca apa de ploaie în urmele de copite.

***

-[...] Asta înseamnă că și tu te gandești la mine.

- Tot timpul.

- Și-atunci de ce nu-mi scrii?

Nu voiam să-i scriu, voiam să-l trăiesc.

Leave a Reply