hai să facem un exerciţiu de sinceritate

Manon on September 1, 2014 in Oglinda

Aici e locul potrivit.

-”Îmi place cum ai scris despre sinceritatea în relaţiile de orice fel. Te admir, Nona.
- N-am mai scris de multă vreme. Am obosit.
- Tu ai scris, sigur. E stilul tău.” (şi-mi dă articolul, într-un notepad)

Well. L-am citit dintr-o suflare, ca atunci când scriam eu, cu pasiune, şi mă citeam la infinit, ca să-mi treacă durerea.

A doua zi, văd articolul distribuit pe Facebook. I-am dat share, şi-am mulţumit, în gând, autorului, pentru cuvintele lui care corespund gândurilor mele.

Aşadar, hai să faceţi un exerciţiu de sinceritate. Cu voi.

Las link-ul aici, şi vă rog să citiţi cu mintea deschisă.

relaţii esentiale

3 Responses to “hai să facem un exerciţiu de sinceritate”

  1. Catcher-in-the-rai says:

    Sper că ţi-a prins bine pauza.

    Chiar mă întrebam dacă vei înţelege în viaţa asta că e bine să le dai oamenilor şansa să fie exact aşa cum vor ei să fie: buni, răi, îngeri, demoni, proşti sau genii.

    Cum Soarele îi încălzeşte pe toţi, indiferent de calitate şi culoare, de ce să nu îi iertăm şi noi pe cei care greşesc, că doar nu suntem noi cei care trebuie să îi judece.

    Subconştientul nu ştie de glumă, orice lucru pe care îl faci celorlalţi costă. Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, după cum spuneai şi tu odată, şi alţii probabil în toată istoria.

    Fii bun(ă), nu costă nimic în plus, decât puţin efort la început, dacă te-ai obişnuit să arunci cu pietre în ceilalţi, oricât ar fi ei de răi.

    Fii bun(ă), costă doar un gând bun atunci când vezi că altcineva nu se comportă aşa cum crezi că ar trebui să se comporte. Poate sunt raţiuni dincolo de înţelegerea ta pentru care el sau ea a ajuns să facă ceea ce face.

    Fii bun(ă), şi atât. E bine să-ţi faci un obicei din asta.

    Eu deja mă străduiesc de ceva timp, şi merge mult mai bine ca înainte.

    Începe şi tu, dacă nu ai început deja.

    O să fie bine, crede-mă.

    • Manon says:

      Nu stiu cine este monstruletul despre care vorbesti cu atata condescendenta mai sus, draga “catcher in the rai”, caci eu nu ma recunosc acolo. Lupta mea a fost, intotdeauna, alta. Nu de a i schimba pe oameni, ci de a ma proteja de raul din ei. Nu te lua dupa ce ai vazut ca scriu aici. E defulare. In practica, in concret, n am lovit pe nimeni, niciodata.
      Le spun oamenilor, intotdeauna, (franc, in fata, fara jocuri) ca prefer sa ma retrag dintr o relatie, de orice natura ar fi ea, daca aceasta ma face sa nu fiu eu, sau ma modifica pervers pentru a deveni binevoitoare si nu sincera. Ei bine, unii nu vor asa. Cu aceia am probleme. Care ma invadeaza, sub pretextul ca stiu ei ce e mai bine pentru mine. Vor, adica, binele lor. Atat.
      Iar pauza de jurnal are exact aceeasi cauza: sunt căpușită și aici. :- (

Leave a Reply