…Ia, eu fac ce fac demult, iarna viscolu-mi ascult…
Well. Să încetăm cu viorile melodramatice, că nu plictisesc suficient de tare pe nimeni.
Ete poze.
Manon la locul faptei.
Aha.
Incă ceva.
Acest moment al vieții mele – care nu se lasă dus de ape de parc-ar fi o piatră-nfiptă-n albie – are ca motto:
MI-E FOAME DE IUBIRE ȘI DE SENS.
Aviz aviatorilor.
Să revin, că iar m-apucă divagările.
Deeeci… ține mouse-ul pe poză o secundă, să vezi scrisul, si dă click; sanki, ele se maresc:
P.S. Vă pup pe sufleței. 🙂
