pe șest

on December 13, 2011 in Oglinda

Priviri furișe stânga-dreapta. Deși e întuneric.
Strecurare cu spatele la zid, glisantă.
Lovire ușoară în noptieră, blestem ascuns în gând, înjurat reprimat.
Pipăire pereți, pentru asigurare.
Mers tiptil, să nu scârțâie parchetul, până la laptop.
Și se făcu lumină, în ecran.
Tot toc toc toc toc coc pe taste, următoarele:
Pfuui… Sunt bună. Sunt al dracului de bună. Felicitări, madam, pentru energia minunată, jos pălăria, și felicitări pentru felul în care comunici. Mai ales la telefon. Cu necunoscuți. Ai un feeling pentru ăia buni ca tine.

Ia. Un zgomot.
De sus? De jos?
Închiderea clapetei de laptop, inima speriată ca o vrabie.
Alarmă falsă. E de afară.
Gheață carbonică. Ai pus mâna pe telefon și l-ai sunat pe necunoscutul ăla, să întrebi dacă livrează, cât costă, cum dracu o pui în aparatul de fum… Magistrală conversație ați avut voi doi, iartă-mă că tot laud, dar o spulberași și pe Irina, care asculta ce vorbeai. Bref. N-am trofeu, să îți dau, dar crede-mă, ești bună. Ești foarte bună. Să vorbești cu un necunoscut, pe principiul “cei buni se adună” și, la finalul conversației rezoluția să fie că tipul vine la facultate, miercuri dimineața,  să facă el, și nu oamenii tăi -probe la aparatul de fum și să…pfuiiii… aici e maxim, să îți livreze personal cele optâșpe kile de gheață carbonică din partea casei. Ești bună, fată, bravo!!! Sunt mândră de tine, de mor!!!

Save.
Shut down.
Priviri furișe cu respirația oprită.
Niciun pericol.
Mers tiptil, să nu scârțâie parchetul.
Glisare pe lângă zid, până la întrerupător.
Și se făcu lumină în casă.

Acum pot trece niznai prin fața oglinzii, fără riscul ca femeia care mă privește din ea să mă strivească cu disprețuitorul:
Ți-au murit lăudătorii, fată… Și ești modestia întruchipată!!!

Oglinda n-a văzut nimic. Era întuneric beznă când scriam. 😉

2 Responses to “pe șest”

  1. Oana B. says:

    Eheee… de mult n-am mai apucat sa-ti scriu. Am trecut si eu niznai pe aici. Acum insa, pentru ca (mi) s-a facut deodata lumina n-am putut sa ma mai strecor inapoi la treburile mele fara sa te imbratisez cu drag. Pentru ca imparti cu noi un strop din ceea ce traiesti. 🙂

    Pupici,

    Oana

Leave a Reply