logoree

on December 31, 2011 in Oglinda, Urări

Voiam să scriu de ieri.
Chiar dacă n-aveam ce să spun.
Dar văd în trafic refresh-uri și e ca și cum te-ar suna prietenii la telefon, să vadă ce faci, iar tu dai reject.
Unii sunt curioși să citească ce face nebuna de manon, ce i se mai întâmplă.
Alții mă iubesc, pur și simplu, simt io că le e dor.
Alții rezonează cu mine, că li se întâmplă la fel, și le pare rău de mine când plâng.
Categoria google nu se pune, dar o salut pentru că este.

Deci voiam să scriu de ieri.

Dar aș fi scris cu jumate de gură, și e nepoliticos față de cititorul prieten, care mă știe de logoreică.

Să nu mă doară!
– Nu o să doară. Vă dau niște tequila.

…Iar seringa aia cu xilină părea mărișoară.
Jumătate din fața mea parcă era a altcuiva. Cu gură cu tot.

Io, fără gură, sunt moartă. Mă rog, aproape. Că mai am și ochii.
– Doamnă, dacă vă doare sau dacă vreți să-mi spuneți un banc, ridicați mâna stângă. Nu mișcați capul.
– Aș prefera să mormăi, că nu știu sigur care e stânga, în momentele de panică.

Dentistul e tânăr și frumos.
M-am născut prea devreme pentru bărbații mișto și dezirabili.
Dentistul e tânăr și frumos, iar clinica la care m-am dus eu cu măseluța bolnavă e scumpă.
La următorul tratament cu tequila voi presta muncă comunitară, nu-mi ajunge salariul.

Așa.

Deci cu toată gura scriu mult, după cum se vede.

Punctez pățania cu tava de friptură, ca să termin cu brief-ul.
Deci amenajai eu, aseară, o ditamai tavă cu friptură, ca să avem ce arunca la căței.
Am aragaz de secolul 25 și l-am pus pe butelie, că nu sunt gaze aci în bloc.
Butelia e pe moarte.
Deci planul era că o să pun tava în cuptorul Mariei.
M-am dus cu tava, țanțoșă, de parcă purtam mireasa la paradă, și când am vrut s-o bag în cuptorul Mariei, am realizat că e prea mare pentru aragazul ăla ghindă.
Scoate carnea și realiniaz-o în piticul de tavă Jena.
Tava Jena face poc în cuptor.
Scoate carnea, pune-o în vechea tavă și fugi cu ea la mine acasă.
Mersul nu mai era țanțoș, ci furișat.
I-am spus buteliei să facă un efort, că dacă mă lasă-n drum cu carnea medium rare, o s-o umplu cu gaz GPL, s-o umilesc.
Acum stau cu ochii pe flacără. E vie.
Sper să nu mă apuce miezul nopții prăjind carnea în tigaie… pe aragazul Mariei.

*

Dragii mei (ne)cunoscuți,
Vă îmbrățișez în stilul casei, suflet lipit de suflet.
Și vă doresc un 2012 minunat, cu muuulte zâmbete!

La mulți ani, cu sănătate!

Cu drag și mulțumiri pentru că, pur și simplu, sunteți,
Manon.

19 Responses to “logoree”

  1. ana says:

    un an nou cu sufletul plin de ceea ce ii trebuie!

  2. fiore says:

    un an nou mai bun…decat cel ce tocmai se pregateste sa o ia la sanatoasa spre istorie…atat iti doresc tie si celorlalti ce te citesc…ca oricum suntem familie :))) te pupacesc draga mea…din orasul spre care duc toate drumurile :)))

  3. Eugen says:

    La multi ani! de abia astept sa inceapa spectacolele la facultate 🙂

  4. Mika says:

    La multi ani suflet frumos!Sa fie noul an cu mai bun, mai sanatos, mai frumos si mai, mai, mai. Cald sa-ti fie prin sufletel si la noapte si in noul an! 😉

  5. liseli says:

    La mulți ani,fată minunantă! 🙂

  6. Mădălina says:

    La mulți ani fericiți, frumoși și luminoși, la fel ca sufletul tău!

  7. Adriana says:

    LA MULTI ANI SI MULTI PUPICI ITI TRANSMITE ALEXANDRU 😀

  8. CristiM says:

    La multi ani !!! Un an nou cat mai fericit >:D<

  9. Alina says:

    La multi ani cu sanatate, bucurii si optimism 🙂 Si pupici cu simpatie!

  10. PierreDeVara says:

    anu asta mai bun…ca vechiul…….si s-o tii asa

Leave a Reply to Manon