și-n săbii să ne-mpușcăm

on November 29, 2011 in Oglinda

Zicea, odată, unu’ care a îmbătrânit necrescând dar asta-i altă discuție – că cică rostul oamenilor pe pământ este acela de a se ascuți unii de alții.

Whoa, dude.

– Dar lumina? …Să fim buni?
– Trebuie să se ascută unul de altul.

Nasol. Mie-mi sună a cuțit. A coate-n ficați.

Mai bine pronunța, ăla, polizor. Ar crea o imagine mai puțin beligerantă sângeroasă.

Neah.

Nici polizor.

Toți ăia pe care-i ascuți, te taie.

3 Responses to “și-n săbii să ne-mpușcăm”

  1. Evergreen says:

    La fel cum toți ăia pe care-i ridici, te scuipă-n cap.

    Nonețel frumos, pup la tine!

  2. PierreDeVara says:

    rost?……foarte orgolios….nu stiu daca avem vrun rost…..nerosturi insa avem foarte multe. Si noi nu ne ascutim…….ne impungem mortal chiar de suntem rotunzi si duri ca …balega…

Leave a Reply to Evergreen