*
Era dimineață.
Furnicăream pe coridoare, și mai zâmbeam la câte-un zgribulici de student care dă sărumâna tare ca să-l pupe mami pe moț.
Mă întâlnesc cu ăla micu, îl îmbrățișez și îl cert ca să nu întârzie.
Când mă rotesc să plec, o văd.
Mignonă și dolofănică.
Are vreo patruzeci și ceva de ani.
Păr vopsit negru abanos, lung și drept, de giocondă.
Față albă, ovală.
Nu știu pe la ce birou lucrează, ne întâlnim rar, și ea îmi zâmbește, că n-are cum să nu mă remarce – merg ca un tanc, pe coridoare, și mă bucur din orice. Așa-s io.
Se uită la mine și îi râd ochii, a lumină.
Ca de obicei.
Dar acum mă oprește.
– Bună ziua!
– Bună ziua.
– Știți, vă urmăresc de ceva timp… Cum îi iubiți pe copiii ăștia, și ei pe dumneavoastră…
– Sunt mămică de serviciu. Eu n-am copii. Îi am pe ei.
Gioconda se uită la mine cu o lumină de aia bună.
– Sunteți foarte specială, și bucuria asta pe care o dăruiți tuturor, face atât de bine… Sunteți foarte specială.
– O iau ca pe un compliment.
Și după asta, ochii i se fac uuun pic mai mici…
– Știți… E bine că vă revărsați iubirea pe copiii altora, dar să știți… acolo, înăuntru, s-ar putea să nu vă facă bine…
Deci pornisem de la un zâmbet.
Mâna cea rece și străină, pe șurubelul meu, mă pune în gardă.
– Iubita, nu mă cunoști și mă psihanalizezi de parcă aș umbla în nudul gol prin școală?
– Știți, eu țin cursuri de psihoterapie… Dacă v-ar interesa…
– …Aha. Da. Înțeleg.
Simt, așa, o mohoreală care-mi acoperă, ca norul, obrajii.
Am plecat afară, să mă uit un pic la soare.
… Pe giocondă n-o mai pot saluta cu sufletul descheiat.
*
Zâmbesc și mă bucur.
Așa-s io.
Și străinii, de regulă, se bucură de mine.
După care.
Invariabil.
Vor să mă vindece.
Stai, că scriu și partea a treia. Despre noi.
[…] așa-s io. partea a doua. […]
Nu stiu de ce vor oamenii sa gaseasca cu orice pret o nenorocire, macar una mica-mica, sub orice zambet fericit! Mare dreptate a avut Noica atunci cand a zis ca oamenii te iarta daca faci crime, dar nu te iarta daca esti fericit!
DA! Asa e!
Eu sper să nu te “vindeci” niciodată. Pentru că dacă s-ar întâmpla nenorocirea, atunci cine ne-ar mai pupa sufletele și cine ne-ar mai aduce lumina atunci când avem nevoie de ea?
Te pup mult!
te pupa mami, sufletel drag.
in fiecare romin zace MESIA….nu stiai……si Leonardo Da Vinci….si Decebal…….si Stalin……..si Einstein……de…suntem poporul cules….ala ales…e altu