la vida nuca

on February 21, 2011 in Oglinda

Mah, nasol…
Sunt închisă-n mine ca o nucă. Asta dă reacții în lanț, legate cu zale de NUuri.

Prima, cea mai importantă: Nu iubesc, nu vreau să – deoarece mi-e frică groază scârbă de.

Urmează trena:

Nu am zbuciumări, nu am drame, nu am ochi critic, nu am condei.

Nu cred în extaz, nu prevăd agonii.

Nu mișun, nu pocnesc, nu am speranță, nu vrea mușchiul meu să am.

Deci nasol.

Pierdut iubire. Mă declar NUlă…
O perioadă.

După care o să încep să mă sperii.

4 Responses to “la vida nuca”

  1. liseli says:

    Pasarea Phoenix, iti spune ceva?
    o pup pe Nona tare de tot!
    ( zambet n-am, a pierit cu totul in iarna asta fara sfarsit…)

  2. matchbox says:

    si eu o declar pierduta (de fapt n-am gasit-o niciodata). Iar pe mine ma declar un cautator prea avid care are nevoie o pauza, numai ca mi-e greu sa iau aceasta pauza si sa ma opresc, in schimb, imi ocup mintea doar cu cautari…

    p.s.: citesc mereu blogul tau Nona si imi place tare mult 🙂 Nu te cunosc decat din vedere si mi se pare foarte tare ca iti scrii aici o parte din ganduri si ca le putem citi

    • Manon says:

      o s-o gasesti, pe ea, iubirea, mihai. ai timp.
      multumesc pentru cuvintele frumoase. si multumesc pentru ca ai scris. ma bucur sa stiu si eu de voi, asa cum stiti voi de mine. te pup.

Leave a Reply to Manon