golaşii

on February 9, 2011 in Oglinda

Mergeau ţinându-se de mână. Poartă, fiecare, în ochi, vârsta de şaisprezece ani.
Soarele strălucitor a poposit pe fluturele de metal cu care fetiţa şi-a prins moţul cel roşu.

Niciun zâmbet, pe feţele celor doi.

S-au aşezat pe banca din staţia de autobuz, nu lipiţi, ci la distanţă.
Când trec prin dreptul lor, o aud pe ea, şoptind:
– Dar am crezut că şi tu…
Iar el răspunde:
– Păi dacă eşti fra-ie-răă…

Mi se strânge inima.

Ridic privirea şi mă uit la copacii fără frunze care, aureolaţi de lumina orbitoare par să-mi spună ete, mami, noi stăm cu rădăcinile în sus.

Iar mami zâmbeşte.

Nu e nicio dramă. O să vină, şi ea, primăvara.


8 Responses to “golaşii”

  1. George says:

    >:D< … I-am vazut cand am citit…

  2. LucicX says:

    da, se intampla tot timpul…

  3. Evergreen says:

    De-ar veni odata ca m-am saturat sa vad radacinile. Vreau verde!

    Ah, sarmanele indragosteli de 16 ani, sunt cele mai greu de trait, dar si cele mai savuroase.

    Trebe’ s-o fumam, fir’ar ea sa fie!

    :*

    • Manon says:

      mie-mi plac radacinile, sunt haioase… copacii, zice-se, au coroana la fel de mare pe cat se intind radacinile, in pamant.
      si copacii, iarna, ete asa vazui io, se asezara in cap, cu radacinile in sus. nu-s deprimanti, ci ghidusi.
      deci m-am tacanit. :- P

  4. Evergreen says:

    Hahahah, nu te-ai tacanit Nonette, e o viziune mai optimista asupra peisajului iernatic.

    Te pup!

  5. andrei says:

    Crezi c-o sa vina anul asta?eu renunt la ea anul asta pentru o dragoste adevarata,candva(o relatie al carei sfarsit sa nu i-l vad din prima zi)

Leave a Reply