do not disturb

on February 20, 2011 in Codul lui Manon

Îmi hrănesc sufletul cu ce-mi aruncă, dincolo de rampă, copiii ăştia minunaţi. Un zâmbet, un hohot de râs pufnitor, o melancolie mai mult sau mai puţin lacrimogenă…

Mă mai gândesc, uneori, că-mi trece viaţa.  Pe urmă, uit de ea.

M-au căsăpit toate iubirile trecute, nu vreau nimic acum.

De-aia zic, îmi hrănesc sufletul cu teatru.

…Doar aşa pot să-mi usuc în beci resentimentele.

Sper că aţi înţeles, domnure, nu vreau să vă întâlnesc.

One Response to “do not disturb”

  1. Evergreen says:

    Ah, ce frumoasa a fost asta!!!
    “M-au căsăpit toate iubirile trecute, nu vreau nimic acum.”

    Nonette, dau mare imbratisare. Mare de tot!

Leave a Reply to Evergreen