Jurnalul lui Manon.

1. idei de scris in jurnal.
Oricum și orice ai scrie, adevărul este unul singur:
Întotdeauna, când râdem, râdem de alții, întotdeauna când plângem, plângem numai pentru noi.

2. jocuri pupat burtica. Uite-o, nu e! (adică aprinzi lumina și o stingi).

3. tip de acatist.
Ionel! Abține-te de la blesteme, și pune în pomelnic doar binecuvântările. Alea urcă la ceruri. Blestemele ți se sparg în cap, că de-aia ai ajuns la acatiste!

4. daca am HPB pot sa ma angajez intr-un spital. Da, poți. E mai dificil dacă ai HPC. Este interzis să te angajezi într-un spital dacă ai RLS sau, doamne ferește, BPD plus OCD. În aceste 2 cazuri te poți angaja liniștit forțat – ca pacient peren.

5. te pup cu drag. iii, mulțumesc… Și io, și io pe tine! 🙂

6. are ioji prietena. Măh, sincer… Nu cred că o mai are pe tâmpita aia. Nici el nu e un sfânt, mna, mascul, deh, dar și ea… Îți amintești ce mi-a făcut la telefon? (Sfatul meu: daca n-are prietenă, nu-l lua, că nu-i bun.)

7. filme cu futari noi. Grigore, jură-te că le-ai văzut pe toate alea vechi! Și pe urmă jur și eu că nu s-au inventat altele noi.

8. privirea spune altceva.
Eu zic să nu-i scormonești privirea, că prinzi taina…
…Și ajungi ca mine: să scrii viață, în loc s-o trăiești – că nu te mai păcălește aproape nimeni!

Încă mai pot face față, căci bagă Rodica la cafea în mine de merg ca un motorel.
Aș ciufuli câteva moțuri.
Și aș pupa alte câteva.
Mă limitez la pupat. …Deocamdată.

*

De trei zile tot dispar prelungitoarele din sală. A dispărut primul. Eu pun altul. Iar dispare. Iar pun altul. Se evaporă, ieri, și al treilea.
Hmm… Știu cine le ia.
Dar nu știu cum să-l iau eu… pe el. …Deocamdată.

*

Eu sunt cu mopul în mână și femeia de serviciu mi se plânge că muncește prea mult. Scapă, în proces, printre reclamații, un știți, doamnă, nu e treaba mea să…
M-am îmbrăcat mișto, azi. Degeaba. Alerg de azi dimineață. Am făcut fluturași de sală, am scris, tipărit, multiplicat săgeți de orientare, pe care le-am țintuit în cuișoare pe pereții externi ai studioului, în ploaia aia perversă și în frigul ăla crâncen. Am urcat și am coborât o groază de trepte. Nu dau directive, n-am timp. Îi menajez cât pot pe ceilalți. Pentru că ei au o viață personală. Eu n-am, și-mi face bine să alerg, să rezolv chestii.

…Storc mopul, apăsat. Ridic privirea către femeia de serviciu care mi se plânge sprijinită-n mătură.
Și murmur:
– Dar treaba MEA care o fi, puiule?

*

Sunt extrem de atentă la absolut toți cei cu care e posibil să alcătuiesc o echipă.
Nu fac nicio selecție. …Deocamdată.