forma, în fond

on September 27, 2010 in Oglinda

Azi m-a sunat un prieten bun, să-mi ia pulsul inimii. Amândoi suferinzi din dragoste, ne susţinem, la nevoie, pe principiul o inimă spală pe alta. Frăţeşte.

Am stat de vorbă, şi am remarcat, plăcut surprinsă, că el era vesel ca o rândunică, sporovăitor, hazliu, mişto.

La un moment dat devine sobru şi îmi zice: Auzi… Eu, aseară, târziu, am citit ce ai scris tu, cu vizita la IKEA. Mă, m-am gândit cu ciudă, ete, ai dracului de actori, cum pot ei trece de la o stare la alta…
– Cee?
– Păi, eu, aseară, eram la pământ, şi când am citit ce veselă eşti tu, mă gândeam cât de repede ţi-ai revenit… De aia ziceam, m-am enervat pe voi, actorii, cum săriţi de la o stare la alta şi uitaţi durerea…

M-a pufnit plânsul ăla de jale, de l-am încremenit.


Da, cred că sunt o bună actriţă.

Eu nu uit, ci acopăr, drag prieten. …La fel ca şi tine.

9 Responses to “forma, în fond”

  1. julie says:

    Si acoperi bine…

  2. Onitza says:

    Dar de ce nu scrii aici ce te doare? Cred ca suntem in stare sa intelegem si sa “ducem” toate marturisirile. E jurnalul tau, deci noi, cititorii, trebuie sa-l luam ca atare.

  3. desteapta says:

    unii cateodata nu sunt bine deloc si intra sa “te citeasca” ca sa mai treaca cat de cat.Esti mai trista in postarile tale recente si nu ne place.Nu ne place ca nu putem sa-ti transmitem macar 50% energie pozitiva cat transmiti tu:)
    Dar e bine sa-l ascultam pe Pitis cand zicea in cantec:”stai drept si fa-i fata e o atat de complicata viata!!!! “

  4. evergreen says:

    Acoperi Nona, dar ochii tai spun altceva

Leave a Reply