Revoltă în genunchi

on February 9, 2010 in Moţul

Când îmi creşte părul semăn cu Eminescu. Flatant, însă eu sunt fetiţă, nu băieţel.
Am oroare de coafeze, căci – invariabil, într-o singură şedinţă – îmi tot „îndreaptă” bietul păr, până când devin copia lui Hitler.
Aşa că ieri mi-am tuns singură fotbaliştii de pe ceafă.
…Când m-am uitat la oglindă, în ochi mă privea, resemnat, Ienăchiţă Văcărescu.
Aseară am prins curaj, şi am vrut să fac mai binele, filând puţin şi din bretonel, căci mi se aşeza, streaşină, peste privire….Drept urmare, azi semăn cu Mozart.

Deci, de acum încolo voi purta bentiţă pe cap, şi în suflet, credinţa că părul meu- indiferent de mâna care îl ajustează- vrea să demonstreze că eu sunt un bărbat celebru.
Fair enough, adio măritiş!

6 Responses to “Revoltă în genunchi”

  1. cucu says:

    doamne,ce ma distreaza…nici nu stiu cum sa-i zic…episodul(?!) asta.rad ca un copil mic de fiecare data cand il citesc 🙂

  2. sanda says:

    credeam ca sunt singura, si ma simteam speciala! acum , ca te-am gasit, m-am mai linistit! mai este cineva, la fel ca mine! 🙂

    • Manon says:

      Am acelasi sentiment, draga mea. Si, vorba unei prietene, nu suntem unice, caci altfel ne regaseam in cartea recordurilor. E de bine. …Cred. 😉

  3. […] Dacă mâine nu mai scriu pe aici, e clar, moțul mi-a fost tuns, iar, în conformitate cu o altă personalitate masculină celebră. […]

  4. Bianca says:

    Si mie imi placea sa fac freze cand eram mica, dupa o indelunga practica pe papusile Barbie, care erau mereu pieptanate, cu codite impletite ori parul lasat valvoi, am trecut la ceva mai mare, la propriu-mi par, pe atunci il aveam lung.
    S-a potrivit sa fie fix cu o zi inainte de serbarea de terminare a clasei a patra,am vrut sa fiu unica in felul meu asa ca am luat o perie rotunda, o suvita groasa de par, am prins-o de perie si am tot invartit, ca de’ voiam bucle…cand am vrut sa o scot din par,sa vad realizarea, mi-am dat seama ca nu mai aveam cum.Am ramas un timp bun cu peria agatata de cap, o tineam cu mana, ma durea smocul ala de nu avem noroc.
    In cele din urma au venit parintii cu foarfeca salvatoare si au taiat pe langa perie, dupa o cearta buna, au inceput sa rada. Partea buna e ca a doua zi am avut o freza unica, cu o suvita rebela. :))

Leave a Reply to Manon