Azi a fost deschiderea anului universitar. Sala era plină de boboci. Toţi frumoşi şi emoţionaţi. Pe fond se aude, tare, Gaudeamus igitur. Ochii noştri se umplu de lacrimi, este foarte emoţionant.
Nicu Alifantis este student la noi, secţia teatrologie. Când este strigat catalogul, toţi cei din sala îl aplaudă îndelung, semn de recunoaştere şi de drag. Rectorul – actorul şi profesorul Florin Zamfirescu- lauda audienţă pentru aşa primire caldă ce i se face cantautorului – viitor teatrolog.
Toţi cei care vorbesc sunt ascultaţi cu urechile pâlnie de ăştia micii. Sunt prezentaţi profesorii, pe rând.
La un moment dat, decanul spune: “Aş vrea să vă mai prezint o persoană, foarte importantă pentru şcoala noastră. Este secretara de la facultatea de teatru, Corina”…Şi inima mi se strânge, violent, nu ştie el, decanul, ca 80% dintre cei care sunt în şcoală, prima dată au vorbit cu mine, pe forumul UNATC, eu i-am îndrumat, i-am consolat, i-am certat când erau prea nărăvaşi, le-am spulberat fricile şi le-am dat curaj, de patru ani, încoace… Mi se pare nedrept să ridici în slăvi meritele unui om care face o treabă, fiind plătit pentru asta, fără să ţii cont şi de altul, care munceşte voluntar. Aş fi avut aceeaşi reacţie internă, şi dacă nu ar fi fost vorba despre mine. Mulţi profesori nu au aflat, din lipsă de timp, ce important este forumul UNATC, şi numai trei dintre ei mă încurajează să nu-i abandonez pe cei mici şi singuri… Aş fi foarte fericită dacă lumea ar realiza că, înainte de a fi studenţi, tinerii sunt candidaţi, şi că de ei se ocupă tot un om din facultate, persoana neimportanta, deh, nu secretară, ci o amărâtă de actriţă care nu-şi permite nici concediu, ca să nu fie ştirbită onoarea şcolii…
Dar să revin la festivitatea de deschidere. Vorbesc profesorii, pe rând.
… Iar atmosfera se strică puţin când simte nevoia să ia cuvântul, ca să nu moară anonim, directorul administrativ. E aşa de antipatic, încât începe foiala, ce vrei, artiştii simt când vine iz de inginer imbecil şi suficient…
Acum e linişte pe coridoare, copiii au plecat în clase, să se împrietenească şi să-şi cunoască antrenorii – cum spunea regretatul Adrian Pintea. Liniştea asta plină e atât de bună şi de caldă…
… Din păcate nu mă pot bucura de ea, că au reînceput aia, afară, lucrările cu târnăcopul…
