Tensiuni

on July 8, 2005 in Oglinda

Am tensiunea crescută. Încep să îmbătrânesc. Vecina mea cea oldă mă priveşte cu ochi complici, de parcă am fi trecut prin al doilea război mondial împreună. Are o satisfacţie în pupilă, că, iată, şi eu cea vioaie, îmbătrânesc.
Drept replică, pupilele mele reflectă o cruce că, totuşi, ne îndreptăm spre groapă cu toţii, unii chiar mai repede…
**
M-am liniştit sufleteşte, nu mai iubesc. Nu mă mai zbucium, nu îmi mai pasă de el. Am ajuns la faza aia în care îmi pot oferi prietenia, călăului, fără hard feelings. Aşteptam momentul ăsta, şi mi-a trebuit aproape un an ca să ajung aici. Mult. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, memoria selectiva se deteriorează, şi porţi sacul cu durere mult mai mult timp decât în tinereţe.
… Ce dracu’ scriu io aci? Am doar 36 de ani şi sunt splendidă.
… M-o fi afectat compătimirea din ochii vecinei, că mă şi vedeam în groapă…
Next!
**
Se pare că, după lungi aşteptări şi chinuri, o să primesc, în sfârşit, moştenirea aia de o sută de milioane de lei.
Ca să îmi stea în gât definitiv, am aflat că va fi împărţită în două transe. Voi primi 40 de milioane anul acesta, şi restul, la anul.
…Să te kaci pe tine de râs, sau să îţi împleteşti venele dupe gât?
**
Îmi doresc ca toată vara asta să plouă în Eforie Sud, deasupra unei anumite case. Hait, mai bine mă pisc de limbă! Că dacă se întâmplă aşa, matracuca aia (gazda mea din bucureşti) iar îmi ridică chiria, pe motiv de inundaţii, ca în rest le-a epuizat pe toate…
Nu, îmi doresc să fie soare, mult soare la Eforie Sud, deasupra unei anumite case.
Că dacă ia foc, plătesc aia de la asigurări. Nuuu!!!… Ca pe urma vinde garsonieră şi mă da în stradă…
Dumnezeule, chiar nu pot să mă răzbun cu nimic?

Leave a Reply