Eternii vecini. Preluarea ştafetei

on May 10, 2004 in Sub lupă

Ordonanţa pârâciunii
Hotărârea de Guvern 400/2003 -cadrul legal pentru a spiona şi a merge cu pira
Plini de zel, vecinii care nu au altă treabă decât aceea de a beli ochiul pe vizor, sunt fericiţi. Iată, devine legal să mergi cu şopârla la administrator.
În unele scări de bloc, administratorii, cu tălpile arzânde de entuziasmul zilelor ceauşiste, lipesc cu limbă de lemn afişe:” Urmăriţi permanent persoanele străine şi suspecte care intra în bloc şi, după caz, anunţaţi administratorul”.

… Lângă mine sta o biată… să-i zic familie? De neisprăviţi. Au câte treizeci de ani, fiecare, şi, pe lângă faptul că i-a pedepsit Dumnezeu cu urâciune, i-a lăsat şi răi. Ca să compenseze moartea sufletului…Să aibă senzaţia că sunt vii, prin ura şi pârâciune.
M-am trezit reclamata la baba cloanţa a blocului (ei, cine, în fiecare bloc exista o babă a dracu’, care e pâlnie la ureche, seacă şi darnica în reclamaţii); aşadar, m-am trezit reclamata că primesc vizite. Şi că fac zgomot maare în casă. Io, nevinovată, asta mi-e sfânta cruce!

Într-o zi, îmi bubuie în usa neşte pumni. Deschid şi, stupoare: în prag, vecinul pârâtor şi hoaşca baba cloanţa. Mă întreabă direct, ca să mă pierd, probabil: “Cu cine sunteţi în casă?”
… Sar peste partea în care a ieşit olteanca din mine la suprafaţă, pentru că nu e frumos să descriu aici felul în care o doamnă agresată în propria-i casă înjura de morţi în legitimă apărare…
…Şi trec direct la final: urâţii m-au lăsat în pace.
… Dar numai după ce am promis sincer, cu lacrimi în ochi, cu voce de piept şi cu mâna în gât (nu mai ştiu pe care l-am prins, că vedeam negru) că îi guşui pe palier, dacă nu mă lasă în pace.

Acum, ce ne facem? A devenit legal pârîtul, mai mult, am auzit că dacă ai câine şi lătra în casă cât timp eşti plecat, jegurile au dreptul de a te da la poliţie, pe motiv ca maltratezi animalul (acum nu se mai cheamă că îi enervezi pe vecini, ci că se plictiseşte câinele, ma-ma lor…).

Mai avem ficaţi să o răbdăm şi pe asta?…Ca eu, pe zi ce trece, trăiesc un deja vu al timpurilor de dinainte de 89… Când îl mai văd şi pe Năstase la televizor, aşa m-aş înfige cu numărătoarea în ouăle lui… (da, recunosc cinstit, vreau să i le număr, am o obsesie)
…Ne paşte, iar, o revoluţie, sau neuronii mei, cu de la ei putere, s-au apucat să facă muşchi de bătut vecini?
Păzea!

One Response to “Eternii vecini. Preluarea ştafetei”

  1. andrei says:

    2004..vreau in 2004 cu orice partid la guvernare

Leave a Reply