Azi o să scriu despre niște mame, deși n-o să pară c-o fac.
*
M-am întâlnit ieri cu două fete. Cucuiete. Am muncit un eveniment împreună.
Când te întâlnești cu un om, pe față se citește istoria pe care ai avut-o cu el. Iar în ochi, scânteia sau privirea de pește.
Copiii ăștia au făcut o echipă de milioane. Eu am stat la birou și doar ziceam e bine așa, nu cred că este o idee prea bună, vă iubește mami sau să nu fiți răi. Am văzut, atunci, inteligență, corectitudine, curățenie sufletească, entuziasm.
…M-am întâlnit, ieri, cu două fete. Pe fețele noastre era familie, iar ochii noștri, la indigo, aveau scântei.
Sunt, ambele, frumoase. Și mă refer aici, mai ales, la interior. Tunse asimetric, una mai asimetric decât cealaltă. Repet și întăresc: frumoase, coz.
După momentul de iubire împănat cu huguleți…
– Ce faci, Nona?
– Păi, ce să fac? “Nimic nou pe frontul de vest”, “e ceva putred în Danemarca” și “restul e tăcere”. (Cred că am scos şi limba la ele, după aia, dar mă prefac acum că nu-mi amintesc).
…M-am întâlnit, ieri, cu două fete, care au hohotit cristalin când am dat răspunsul, nu m-au privit în dungă.
Pentru unii oameni, eu nu sunt un cod care trebuie spart, ci un cufăr care are cheia în lacăt.
…Oamenii aceia au impregnată în sistem comunicarea pe coordonatele simple ale lui te văd, nu ale lui te privesc.
Atât.
*
Revin la niște mame.
Mamele celor două fete.
…Și fac, cu sufletul plin de grație, o reverență.
Articolul tau mi-a adus aminte de niste versuri…
„Dar sarut zapada mamii tale ce ti-a dat
Ochii asa cum n-am visat
Ca pot fï cu-adevarat, cu-adevarat” ale lui Hrusca.
Melodia este de dragoste, dar aceste versuri, mi se pare ca intregesc articolul tau despre mame.
frumos… multumesc. 🙂
ce simpatic…ti-am zis eu ca tu stii ce gandesc :)))) si eu am scris despre o MAMA…despre mamica mea draga ce o pretuiesc mai mult decat orice pe lumea asta…muah mare pt tine…
La multi ani, mamicii tale, ii trimit un pupic, cu drag!
(Pe tine de huguiesc, evident…) 🙂
Ce frumos! 🙂
Mie imi tremura sufletul de teama ca nu voi reusi sa fiu o astfel de mama pentru micuta mea.
Daca te asigur eu, cu mana pe inima, ca esti, ma crezi? Ma crezi? Sa ma crezi, Dara.
Te cred, ca prea o spui cu patos… si mi-au dat lacrimile. E minunat sa auzi asemenea cuvinte din partea cuiva care lucreaza cu copiii si le citeste adanc in suflete. Eu… eu… iti multumesc!
Deci am rimel nerezistent la apa, si m-am nascut plangatoare, sst… Si pup. Dublu triplu. 😉
Nona, esti un suflet frumos!>:D<
si tu, pui. 🙂